Venus.org.ro feminitate la superlativ

 

Poate părea foarte dificil şi de fapt uneori chiar este, să reuşeşti să te descurci printre miile de produse ce au scrise pe etichetă cuvinte ca „natural” sau „integral”. Adjective de acest fel, mai ales în aceste momente, favorizează cu siguranţă crearea unei imagini comerciale pozitive şi captivante. Este bine deci să clarificăm ce înseamnă aliment natural.

Un aliment natural este înainte de toate integral: este un aliment ce se prezintă aşa cum a fost făcut de natură, conţinând toate părţile ce sunt comestibile. Alimente integrale sunt deci fructele, legumele şi zarzavaturile proaspete, legumele boabe, cerealele integrale (ce conţin tărâţele şi germenii), sarea marină integrală, ouăle, fructele uleioase (nuci, alune, migdale, etc.) cărora li s-a îndepărtat, fireşte, partea lemnoasă şi altele.

O caracteristică a acestor alimente este faptul că pot fi consumate şi utilizate de către organismul nostru după ce au fost preparate prin metode simple (de exemplu: fierbere în apă) sau chiar crude. Astfel capacitatea lor de a ne da forţă, vigoare şi sănătate se păstrează în totalitate. La polul opus se află alimentele care nu sunt naturale (şi deci nici integrale), deseori sărăcite în mod excesiv de vitamine, săruri minerale, de flora bacteriană din cauza repetatelor şi complicatelor metode necesare pentru prepararea şi ambalarea acestora.

Putem aminti aici de fructele însiropate, de sucurile de fructe, de legumele conservate, de orezul decorticat, de făina albă (de tipul 00) şi, în general, de hrana preparată din acest tip de alimente.

Problema nu constă în lipsa unei anumite vitamine sau a nu ştiu cărui mineral (de fapt, nu este suficient să adăugăm tărâţe în făina rafinată pentru a obţine făină integrală), ci în faptul că un produs natural constituie un „întreg” a cărui acţiune în organismul nostru reprezintă cu mult mai mult decât suma efectelor tuturor constituenţilor săi.

Pentru a înţelege mai bine acest aspect este necesar să dăm un exemplu concret: acum 10 ani, atunci când, în Indochina, existau foarte multe cazuri de beri-beri (o boală gravă caracterizată de tulburări circulatorii, umflarea picioarelor şi a feţei, paralizii şi contracţii musculare, insuficienţă cardiacă), medicii francezi au avut mai mult succes în contracararea acesteia administrând orez integral, decât prin administrarea doar a vitaminei B1.

Aceasta nu pentru a nega proprietăţile efective ale vitaminei B1 (numită chiar antiberiberică), ci pentru a sublinia faptul că acţiunea sa este cu siguranţă accentuată de alte elemente (precum manganul şi altele) ce interacţionează cu ea în proporţiile conţinute în orezul integral.

Mai pot fi date şi alte exemple ale acestei potenţări reciproce: vitamina D este eficientă în combaterea rahitismului şi în favorizarea calcifierii oaselor doar dacă este asociată cu cantităţi suficiente de proteine, de vitamina C, B1, A, de asemenea de fluor, magneziu, cupru şi fosfor; vitamina B12, factor antianemic puternic, este capabilă să îşi exercite din plin proprietăţile, doar în prezenţa urmelor de mangan şi cupru.

Va fi deci mult mai clară inutilitatea acţiunii, foarte frecventă în industria alimentară sau în comerţ, de a adăuga tărâţe în făina de tip 00 pentru a obţine făina „integrală” sau de a adăuga vitamine liposolubile în uleiurile făcute din seminţe purificate (adică dezodorizate, dezacidifiate, decolorate) pentru a le putea trece sub denumirea de „uleiuri vitaminizate”. Din consumarea acestor tipuri de produse tratate „cosmetic” nu vom obţine nici un avantaj în organism ( ba chiar o pagubă... în portofel!).

 

Tratamentele tehnologice de conservare şi rafinare, de care deja se pare că nu mai pot scăpa alimentele prezente pe mesele noastre, influenţează profund calitatea nutritivă a acestora. Orice intervenţie asupra hranei proaspete, în special sterilizarea la temperaturi ridicate sau prin raze gama, duce la profunde modificări ale conţinutului de vitamine, enzime şi bacterii care în urma acestor procese sunt reduse sau inactivate.

Deseori produsul pe care noi îl mâncăm este rezultatul separării diverselor componente ale alimentului natural, adică aşa cum natura îl creează.

Luarea separată a unuia dintre componente reprezintă întotdeauna o pagubă adusă sănătăţii. De exemplu, mai degrabă untul (grăsimile extrase din lapte) generează tulburări metabolice şi circulatorii (hipercolesterolemie, arterioscleroză) decât laptele integral; la fel zahărul rafinat, faţă de un produs mai echilibrat şi complet aşa cum este melasa sau mierea, este considerat ca fiind unul dintre principalii responsabili de producerea unor boli precum diabetul şi afecţiunile cardiovasculare.

Vitaminele (în special cele din grupa B) şi mineralele ce sunt îndepărtate în urma procesului de rafinare a cerealelor integrale, care elimină astfel germenii şi partea exterioară a bobului, sunt factori vitali indispensabili pentru o corectă utilizare şi transformare în energie a cerealelor înseşi. În concluzie, cerealele rafinate (şi putem folosi această denumire pentru orice tip de aliment care a fost manipulat, rafinat, sterilizat) nu numai că nu vor putea fi utilizate pe deplin de către organism ci, tocmai din cauza acestor carenţe de substanţe vitale, vor sărăci organismul de aceste elemente indispensabile în vederea realizării unui metabolism corect.

Intervenţiile tehnologice asupra alimentelor nu au ca rezultat doar un aliment „sărăcit” de vitamine, enzime, oligoelemente, ci şi un aliment „îmbogăţit” cu substanţe chimice de diferite tipuri şi funcţii: este vorba despre faimoşii aditivi alimentari.

Un aliment natural nu este doar cel integral, ci el ar trebui să provină dintr-o cultură biologică, adică din culturi caracterizate prin întrebuinţarea doar a îngrăşămintelor organice şi a preparatelor naturale (decocturi şi macerate din ierburi adecvate, alge şi minerale pulverizate, etc.) şi prin excluderea îngrăşămintelor chimice, a ierbicidelor şi a anticriptogamelor toxice.

În mod analog şi produsele animale (carne, lapte şi derivate, ouă, miere) pot fi obţinute prin metode biologice, adică excluzând orice metodă de forţare a procesului creşterii cu ajutorul hormonilor şi excesiva administrare de medicamente animalelor.

Prezentăm în sinteză bolile cele mai frecvente generate de greşelile din alimentaţie:

(este adevărat că toate bolile au şi alte cauze, nu doar alimentare)

 

Alimente sărace în reziduuri	-constipaţie – reabsorbţia reziduurilor toxice – oboseala hepatică şi renală -apendicită -colită – dificultăţi digestive – proastă absorbţie a substanţelor nutritive -diverticul şi diverticulită a colonului -hemoroizi şi vene varicoase – flebită – tromboză -crăpături superficiale ale pielii în zona anusului – dureri la defecaţie – constipaţie -hipercolesterolemie – arterioscleroză şi hipertensiune -calculi la vezica biliară -întârzierea apariţiei senzaţiei de saţietate - obezitate
Exces de grăsimi animale şi proteine animale	-constipaţia şi complicaţiile sale -excesul de calorii – obezitate – boli cardiovasculare -hipercolesterolemie – boli cardiovasculare -tumori ale sânilor, colonului, prostatei -insuficienţă renală -hiperuricemie şi gută
Exces de sare rafinată	-hipertensiune – hemoragie cerebrală, insuficienţă renală, infarct miocardic -carenţă de oligoelemente – dificultăţi metabolice – slăbire organică – o mai mare sensibilitate la boli
Exces de zahăr rafinat	-obezitate -hipercolesterolemie – arterioscleroză -carenţe de vitamine şi minerale – slăbirea sistemului defensiv organic – o mai mare sensibilitate la boli
Exces de alimente sterilizate	-diminuarea florei bacteriene intestinale – o mai mare sensibilitate la patologii
Exces de reziduuri chimice în organism	-insuficientă activitate depurativă a ficatului şi a rinichilor – intoxicaţie – slăbire organică -mutaţii genetice – posibile tumori
Exces de calorii	-cancer la sân, uter, intestin -arterioscleroză -obezitate – diabet, hipertensiune, calculi la vezica biliară, artroză etc.

 

 

autor: dr. Andra Bazavan, „Bucătăria verde”, Editura Firul Ariadnei