Venus.org.ro feminitate la superlativ

Stima de sine scăzută. Este una din problemele majore ale multor femei. Ar vrea să fie mai blonde sau mai brune, mai grase sau mai slabe, cu sâni mai mari sau mai mici, cu ochi de oricare altă culoare decât cea actuală, ar vrea să fie oricum altcumva decât sunt în realitate.

Şi aceasta le întreţine un permanent conflict cu ele însele, o neîncredere în sine aproape maladivă. Dacă sunteţi într-o astfel de situaţie ar fi bine să conştientizaţi că mult mai grav decât forma sau vârsta trupului este acest mesaj profund auto distructiv pe care îl transmiteţi zilnic creierului: „eu nu sunt bine”.

Acesta este punctul de plecare al multor conflicte cu cei apropiaţi şi mai ales cu partenerul de viaţă. Este bine de asemenea să realizaţi că acest gen de problemă nu poate fi diminuat decât în foarte mică măsură prin diferite schimbări la nivelul trupului (slăbire/îngrăşare, lentile de contact colorate, sâni siliconaţi etc).

Ea este pur şi simplu expresia unei insuficiente maturizări sufleteşti, a unui acut sentiment de insecuritate, şi singura modalitate de a o depăşi este să urmăriţi să vă acceptaţi şi să vă iubiţi exact aşa cum sunteţi. Pentru că chiar meritaţi iubire!

Încheierea unei relaţiei de iubire poate fi uneori extrem de dureroasă şi este o gravă lovitură dată imaginii de sine. A fi părăsit implică ideea că nu ai fost la înălţime sau că ai făcut o greşeală gravă. Totuşi, motivele reale pentru care cineva este părăsit pot fi total independente de calităţile sale personale.

Într-o astfel de situaţie este bine să ne analizăm cu luciditate, să înţelegem ce am greşit (pentru a nu repeta ulterior) şi să ne deschidem sufleteşte pentru a primi un viitor mai bun. În realitate capacitatea de a ne bucura de iubire nu depinde de o anumită formă a corpului, de o anumită vârstă, de o anumită persoană de sex opus, ci doar de disponibilitatea noastră de a iubi şi de a răspunde iubirii. Cel care este plin de iubire, mai devreme sau mai târziu va atrage spre sine o fiinţă de sex opus capabilă să răspundă iubirii pe care o manifestă.

Contactul cu noul generează la nivel cerebral un grad mai mare sau mai mic de stres. Poate fi vorba de schimbarea locului de muncă sau a domeniului de activitate, mutarea într-un alt oraş, schimbarea locuinţei, a maşinii, a mobilei din casă sau doar a telefonului.

De fiecare dată când creierul întâlneşte o situaţie nouă, despre care nu ştie deocamdată dacă este plăcută sau neplăcută sau dacă implică vreo ameninţare, declanşează în primul rând ceea ce specialiştii au numit „reacţie de adaptare” care este un veritabil „semnal de alarmă” pentru întregul organism.

Atunci când în viaţa noastră intervin brusc numeroase schimbări majore este bine să evităm pe cât posibil să ne încărcăm suplimentar şi cu elemente noi care nu sunt indispensabile pe moment. Spre exemplu: dacă tocmai am schimbat locul de muncă, anturajul de cunoscuţi şi maşina este preferabil să mai aşteptăm puţin înainte de a schimba mobilierul, telefonul şi alte detalii familiare ale vieţii noastre.

Deprinderi alimentare defectuoase. Acesta este un factor de stres aparent minor dar care afectează foarte mulţi oameni. Suntem prea ocupaţi la serviciu, nu avem timp să mâncăm, sărim deseori peste masa principală sau o înlocuim cu sandviciuri sau produse de patiserie mâncate pe fugă în metrou.

Hrana insuficientă sau nesatisfăcătoare, curele de slăbire drastice care nu ţin cont de conformaţia personală ne pot afecta serios echilibrul lăuntric. Este de preferat o alimentaţie echilibrată, cât mai naturală, care să fie compusă preponderent din fructe şi legume proaspete, evitând pe cât posibil carnea, produsele semipreparate, zahărul alb, cafeaua, alcoolul, alimentele excesiv chimizate (cu conţinut mare de E-uri).

In plus, daca optam pentru cure drastice de slăbire este bine ca ele să nu se suprapună cu alţi factori majori de stres. De exemplu nu este tocmai o idee bună să ţinem cura de slăbire exact când trebuie să ne pregătim pentru examene dificile, avem de predat o lucrare importanta la serviciu, nu avem timp să ne odihnim suficient şi în plus tocmai ne-am despărţit de cineva drag

Programul de somn foarte variabil este inevitabil pentru cei care lucrează în trei schimburi. Este un factor profund perturbator pentru organism. Somnul cel mai regenerant este între orele 23h-3h.

Dimpotrivă, somnul din timpul zilei (atunci când lucrăm noaptea) este foarte puţin satisfăcător iar alternarea constantă a orelor de somn în diferite perioade ale zilei sau ale nopţii perturbă multe din procesele vitale. Acelaşi lucru se poate spune despre somnul insuficient (mai puţin de 6-7 ore/noapte) pe perioade lungi de timp. 

Situaţii conflictuale permanente cu cei din jur (colegi, vecini) ne pot afecta mai mult decât ne dăm seama. A avea mereu lângă tine pe cineva care te pândeşte, te calomniază, te contrazice doar de dragul conflictului, te tratează cu maliţiozitate, creează un climat afectiv foarte tensionat şi activează automat reacţia de fugă/agresiune a creierului reptilian.

Dacă folosim pretextul pentru a ne descărca propriile stresuri şi ne lăsăm deseori angrenaţi în certuri, conflicte şi situaţii melodramatice acesta poate deveni un „consumator energetic” foarte important. În astfel de cazuri este mai bine să căutăm să înţelegem mecanismele interioare ale persoanei în cauză, şi, pe cât posibil, să facem noi înşine demersuri către un climat cordial şi prietenesc.

Uneori dacă avem răbdarea şi curajul să ne apropiem de astfel de „chiţibuşari” şi „cârcotaşi” putem descoperi în ei suflete sensibile sau chiar foarte devotate, dar care acţionează în acel fel datorită rănilor sufleteşti pe care le-au acumulat de-a lungul timpului.

Dificultăţile din viaţa amoroasă pot fi un factor de stres pe cât de intim pe atât de grav. O viaţă sexuală împlinitoare poate compensa, prin eutresul pe care îl generează, foarte multe dificutăţi pe alte planuri ale vieţii. Reciproca este de asemenea valabilă: lipsa de împlinire erotică poate face ca întrega viaţă să pară fadă şi lipsită de savoare.

La ora actuală mulţi oameni acceptă o relaţie de cuplu care nu este deloc împlinitoare din punct de vedere amoros. Trebuie să înţelegem că avem nevoie de împlinire erotică aproape la fel de mult ca de hrană, apă sau somn. A accepta o relaţie foarte frustrantă erotic în speranţa că poate într-o zi totul se va rezolva „de la sine” este o gravă eroare. Sigur, orice relaţie de durată poate trece prin momente mai dificile din acest punct de vedere.

Ceea ce contează este ca, atunci când sesizăm o astfel de situaţie să nu o muşamalizăm (eventual „mimând orgasmul”) ci să o discutăm sincer, deschis, cu bunăvoinţă şi toleranţă şi să fim conştienţi că există totdeauna o soluţie de a da un nou implus vieţii noastre amoroase.

Dacă preferăm să ignorăm această problemă ea va crea premisele unor noi factori de distres: certuri conjugale frecvente, despărţirea de fiinţa iubită, scăderea performanţelor profesionale datorită stării de tensiune în care ne aflăm.

Conflictele conjugale frecvente sunt un leit motiv al vieţii multor oameni. Ele par atât de naturale şi de „universal valabile” încât au furnizat material pentru foarte multe bancuri şi anecdote. Dincolo de capacitatea unora de a face haz de necaz, conflictele cu partenerul de viaţă sunt un factor extrem de stresant şi ele atacă deseori chiar fundamentul personalităţii.

În mod normal fiinţa iubită ar trebui să fie un sprijin, un factor de inspiraţie, un catalizator al celor mai minunate capacităţi ale noastre. Dacă constatăm că de fapt relaţia în care ne aflăm este mai de grabă un abis fără fund care în permanenţă de secătuieşte de energie, de bucurie, de speranţă, este necesar să ne gândim cu foarte mare seriozitate la factorii care au făcut să ajungem aici şi să luăm măsuri.

Dincolo de tot ceea ce ne-am putea închipui sau de ceea ce spun alţii, aceasta nu este o situaţie normală şi ea nu trebuie tolerată la nesfârşit. 

Suprasolicitarea personală este uneori o capcană pentru persoanele foarte competitive, capabile, motivate, dornice de succes. Stim că suntem buni şi vrem să fim totdeauna pe primul loc pentru a culege toţi laurii.

Viaţa se transformă astfel într-o cursă neîncetată după noi succese, fără să ne lase timpul de a le savura pe cele deja atinse. Ajungem să ne ruinăm sănătatea şi să distrugem relaţiile cu cei apropiaţi iar în final constatăm că nu mai avem resursele pentru a ne bucura de ceea ce am obţinut cu atâtea sacrificii.

Este bine să păstrăm totdeauna o justă măsură între momentele în care ne asumăm în mod conştient anumite suprasolicitări şi cele în care urmărim să ne regenerăm şi să ne bucurăm de rezultatele efortului depus.     

Conflictele cu superiorii ierarhici ne pot afecta foarte mult imaginea de sine. Cineva care (teoretic) ne este superior şi care are o părere proastă despre performanţele noastre profesionale are deseori un impact profund asupra subconştientului nostru. Sigur, putem să afirmăm sus şi tare că seful este un paranoic şi un incapabil dar simplul fapt că trebuie să îi ascultăm zilnic criticele, eventual de faţă cu ceilalţi colegi, nu este un lucru uşor.

Într-o astfel de situaţie avem două alternative: dacă el are dreptate merită să facem eforturile de a ne transforma pentru a deveni cu adevărat capabil de noi performanţe profesionale şi personale. Dacă nu are dreptate şi doar se foloseşte de poziţia sa pentru a-şi descărca frustrările personale asupra subordonaţilor este bine să avem o atitudine demnă şi să nu ne lăsăm călcaţi în picioare. Cel merituos îşi găseşte totdeauna un loc potrivit pentru a-şi manifesta calităţile. 

În articolele care urmează vom vorbi despre eustres, modalităţile de declanşare şi cultivare a eustresului şi despre raporturile dintre distres şi eustres.

autor: Emanuela Munteanu

Citeste si: