Venus.org.ro feminitate la superlativ

Ce se petrece de fapt într-o situaţie de stres?

Oamenii de ştiinţă disting stresul negativ (distres) şi cel pozitiv (eustres).

Distresul se referă la nesatisfacerea funcţiilor de bază ale creierului reptilian (hrănire, respiraţie, siguranţă etc) sau stimularea zonelor de neplăcere ale sistemului limbic.

Eustresul (stresul pozitiv) este exact opusul: satisfacerea nevoilor primare ale creierului reptilian şi stimularea zonelor de plăcere ale sistemului limbic.

„Furtunile” hormonale

Atât distresul cât şi eustresul sunt însoţite de reacţii biochimice foarte intense la nivelul creierului şi de eliberarea unor hormoni specifici în organism.

În cazul distresului principalii hormoni activaţi sunt adrenalina, noradrenalina şi hormonii corticoizi

În scurt timp aceşti hormoni se răspândesc în întregul corp şi produc cele mai diverse efecte: pulsul este accelerat, muşchii sunt intens irigaţi (creşte rapiditatea reacţiilor musculare), se mobilizează rezervele de lipide şi glucide, viscerele şi pielea sunt mai puţin irigate cu sânge, digestia este blocată, funcţiile sexuale sunt inhibate, asimilarea unor substanţe preţioase pentru organism este stopată.

Cu alte cuvinte de fiecare dată când te enervezi, te temi, simţi nevoia sa ataci pe cineva sau dimpotrivă să o iei la fugă, întregul tău organism este supus unei veritabile „furtuni” hormonale care îţi afectează majoritatea funcţiilor vitale.

Iar vestea şi mai neplacută este că fiecare reacţie de stres lasă în urma ei o „cicatrice bio-chimică” ce are mai degrabă tendinţa de a se repeta şi a se adânci în timp decât de a se vindeca (dacă nu se acţionează direct asupra ei).

Pentru unii oameni cicatricele bio-chimice lăsate de stările de stres sunt atât de adânci încât pe măsură ce înaintează în varstă anjung să se comporte ca nişte roboţi, incapabili să simtă sau să gândească altceva decât ceea ce intră în „programul” lor de mici stresuri personale.

Experienţa anterioară şi programele psihice

Factorii generatori de distres pot fi:

• biologici (durerea, privarea de hrană, de somn, de senzaţii)
• sau psihologici (starea de insecuritate, lipsa aprecierii din partea celor din jur, necesitatea de adaptare la nou etc).  

Dacă factorii biologici sunt în mare măsură comuni pentru majoritatea oamenilor, cei psihologici pot fi foarte diferiţi de la o persoană la alta. Lui Popescu îi place mult muzica clasică şi obişnuieşte să se relaxeze mergând la concerte; Georgescu se enervează la culme dacă aude Bach, în schimb îi place muzica populară; doamna X este foarte stresată când soţul ei pleacă în delegaţie pentru câteva zile, în schimb doamna Y  abia aşteaptă să fie singură acasă o zi – două etc.

Ce anume face ca aceeaşi acţiune să fie pentru unul factor de distres iar pentru altul de eustres? Aici intervine experienţa anterioară şi programele psihice.

O primă experienţă de un anumit gen care s-a dovedit a fi plăcută va fi ulterior un potenţial factor de eustres. Spre exemplu: un copil care participă pentru prima dată la o competiţie şi obţine premiul I  se va simţi ulterior atras să repete experienţa şi să participe şi la alte competiţii. Astfel pentru el un factor de distres (insecuritatea, suprasolicitarea pe care o implică un concurs) se transformă în eustres prin anticiparea satisfacţiei ulterioare.

Sau: o femeie pentru care prima experienţă amoroasă a fost dezastruoasă va avea ulterior  tendinţa de a evita intimitatea erotică; starea ei de tensiune interioară în astfel de situaţii (generată de hormonii de stres) va crea premisele unor noi nereuşite. Cu cât experienţele neplăcute se repetă (şi ele au deseori tendinţa spontană să se repete dacă nu se intervine conştient asupra lor!) cu atât „cicatricele biochimice” lăsate se adâncesc.

Rezultatul: dacă X a încercat de 5 ori să dea la facultate şi a picat, a şasea oară este suficient să ajungă în sala de examen şi organismul său este deja invadat de hormoni corticoizi care îl fac să simtă că i se pune un nod în stomac, i se înmoaie picioarele şi i se întunecă mintea. Ce şanse credeţi că are să treacă examenul?

Când ţi se petrece ceva revoltător eşti liber să te enervezi sau nu. Însă după ce te-ai înfuriat de-a binelea iar organismul tău a fost intoxicat cu hormoni de stres va dura ore sau chiar zile întregi până când echilibrul tău bio-chimic se va restabili. Dacă nu îl vei perturba din nou între timp!

„Picătura care umple paharul”

Nimeni din afară nu te poate ajuta dacă nu te ajuţi singur. Uneori, mai ales în tinereţe, cochetăm cu stresul. Ni se pare că suntem o persoană „matură” şi „importantă” dacă ne enervăm, ne suprasolicităm, suferim. Apoi, treptat, devine ca un drog şi în final ne trezim prinşi într-un mecanism mult mai puternic decât noi, din care nu mai ştim cum să ieşim.

De multe ori nu suntem conştienţi cât de stresante sunt situaţiile în care ne complacem şi care este „preţul” pe care trebuie să îl plătim pentru ele. Este bine că conştientizăm că „stres” nu înseamnă doar crizele majore. În unele condiţii, stresul poate fi determinat de detalii aparent minore: a întârzia în mod repetat ora mesei, a dormi insuficient, a avea un sentiment difuz de insecuritate etc.

Toate acestea ne afectează comportamentul, fiziologia, capacitatea de a lua decizii. Reacţia la stres a fiecăruia dintre noi variază în funcţie de cât de saturat este organismul cu hormoni de stres (corticoizi). Când „intoxicaţia” este maximă un detaliu minor poate fi „picătura care umple paharul” producând un colaps emoţional. Vedem zilnic oameni a căror reacţie este de o vehemenţă disproporţionată faţă de situaţie.

Uneori îi judecăm aspru sau, şi mai rău, ne lăsăm antrenaţi în caruselul lor încercând să ne descărcăm propriile stresuri în certuri care la o privire lucidă nu au nici un sens. Toate acestea arată cât de saturaţi cu hormoni de stres suntem noi şi cei ce ne înconjoară.

va urma

autor: Emanuela Munteanu

Citeste si: