Venus.org.ro feminitate la superlativ

Începem o nouă zi. Plecăm la drum. Avem un examen. „Succes!“ - e urarea care ne însoţeşte întotdeauna primul pas.

Vrei să-l ai din plin. În dragoste, în carieră, în evoluţie… în viaţă.

Principiul rezonanţei, activ şi continuu prezent în univers, afirmă că îţi doreşti succesul, pentru că deja îl cunoşti. Există însă şi o a doua ipoteză: ţi-l doreşti, deoarece crezi că îţi lipseşte. Ce vrei să afli mai întâi, vestea bună sau cea foarte bună?

Vestea bună este că atunci când ceva pare că lipseşte, ei bine, nu e chiar aşa. Iar vestea foarte bună este că nu ai căutat unde trebuia. Ai privit prea mult în afară, înspre exterior.

Iar ceea ce cauţi este mult, mult mai aproape. Focarul rezonant se află în interior: tu eşti cel care atrage sau nu succesul.

Mulţi dintre noi ne-am obişnuit să credem că odată ce realizăm suficient, acumulăm suficient, primim suficientă recunoaştere - succesul ne va fi servit pe tavă. Din nefericire însă majoritatea consideră că suficientul nu e niciodată suficient. Clipa în care înţelegem că adevărata reuşită nu este undeva afară, în lume, ci chiar în noi înşine, poate fi dureroasă, dar are efectele unei iluminări.

Să dăm un extemporal. Luaţi un pix şi o foaie de hârtie: „Definiţi succesul“.

Dacă răspunsul cuprinde noţiunile: realizări materiale, posesiuni, carieră, relaţii - atunci succesul este o comoară, da, însă aflată undeva în afară. Iar asta e ca şi cum am urca pe o scară înaltă, pentru a constata, în vârf, că am sprijinit-o pe peretele greşit.

Ce e de făcut? E cazul să ne modificăm viziunea, să redefinim reuşita, să înţelegem că împlinirea este o stare interioară, pe care trebuie să învăţăm să o recunoaştem în noi.

Astfel, periplul către succes devine o călătorie fără distanţe, în noi înşine. Tot ce avem de făcut este să îndepărtăm iluziile care acoperă într-un ambalaj prea sofisticat aptitudinea noastră firească de a reuşi. Succesul vine din noi, nu ni-l pune nimeni la dispoziţie. Putem dobândi orice stare sau lucru la care reuşim să ne gândim intens şi în care credem cu tărie.

Lasă lucrurile bune să se petreacă

Această atitudine interioară se învaţă. Trebuie să descoperim jumătatea plină a paharului, viziunea încrezătoare şi optimistă. Să ne modificăm modul în care ne percepem propria viaţă. Să nu vedem probleme şi obstacole la tot pasul, să nu ne aşteptăm la ce e mai rău.

Să învăţăm să privim lumea prin prisma şansei, a necesităţii, a sincronicităţilor. Să lăsăm lucrurile bune să se petreacă, relaxaţi, detaşaţi, mulţumiţi. Cheia este rezonanţa: căutăm motive să avem succes, le vom găsi; căutăm motive să nu avem succes, le vom găsi şi pe acestea.

Fericirea, iubirea, plăcerea, bucuria - ţin de datul nostru în această lume. Ne-am născut optimişti, creativi, încrezători - să ne regăsim. Un cunoscut scriitor contemporan spunea: „Am căutat multă vreme un bebeluş sceptic, dar nu l-am găsit.“

Renunţă la ideile false

Superlativele lui „a face“ şi „a avea“ înseamnă succes deplin. - Pe aceşti oameni îi poţi recunoaşte cu uşurinţă. Sunt permanent ocupaţi şi în căutare de „mai mult“.

Succesul este relativ; valoarea lui se descoperă când îl comparăm cu al celorlalţi. - Ei sunt cei care se ghidează după şablonul câştig/pierdere şi par să fie mereu în competiţie.

Niciodată nu e de ajuns. - Aceştia sunt nemulţumiţii, cei pe care îi vezi rareori bucuroşi sau senini.

Îmbrăţişează viziunea lui „a fi“

Dar percepţia asupra succesului se modifică atunci când devenim conştienţi de vechile condiţionări şi le transformăm. Putem alege să gândim că succesul:

• Este o stare de spirit, o trăire profund interioară, un sentiment. Nu se află undeva în afara ta, aşa că nu-l mai căuta în exterior. Caută mai bine să descoperi chiar în tine modul lui de manifestare în acţiune. Astfel nu te vei mai raporta la latura cantitativă a realizărilor tale şi vei învăţa cu adevărat respectul de sine.

• Este echivalent cu a-ţi fi credincios ţie însuţi şi idealurilor tale; a nu face compromisuri. Astfel vei deveni mai focalizat în acţiunile tale pe „a fi“ şi nu „a demonstra“ ce poţi face.

• Nu se limitează la realizări materiale. Înseamnă, de fapt, să-ţi dăruieşti inima în fiecare acţiune. Astfel vei primi din abundenţă exact ceea ce ai nevoie, căci motivaţia ta este „a oferi“, „a te deschide către ceilalţi“ şi nu „a primi“. Pe fondul acestei bucurii de a dărui, însoţită de o stare de calm şi detaşare, laşi cu adevărat succesului posibilitatea de a se manifesta prin tine şi pentru tine.

Depăşeşti vechiul criteriu al lui „a avea“ şi îmbrăţişezi noua viziune a lui „a fi“. Întreabă-te: „Aş renunţa la autenticitatea idealului meu pentru a dobândi din partea celorlaţi recunoaşterea meritelor mele?“
 
Intră în joc

Viaţa este o călătorie spirituală, chiar dacă nu toţi oamenii sunt conştienţi de asta. Chiar atunci când avem drept maestru numai suferinţa sau numai bucuria, transformările care se produc în fiinţa noastră se înscriu, inevitabil, în spirala unui proces evolutiv. Şi fiecare spiră parcursă e un succes spiritual.

Cum să privim deci existenţa, cum să o abordăm când ea ne aduce teste şi lecţii de învăţat? Ca pe o luptă?

Atunci am deveni defensivi, închişi - ne-am bloca singuri şansele de reuşită. Şi chiar dacă succesul ne-ar privi în faţă, nu l-am recunoaşte, fiindcă atenţia ne este captată de marele luptător sumo (viaţa) şi mişcările neprevăzute pe care le face pentru a ne pune la pământ.

Şi toată energia noastră participă la luptă, aşa că, adio zile însorite, , întâlniri vesele cu prieteni minunaţi, somn odihnitor. Totul ar lua chipul unei nesfârşite zbateri: munca va fi percepută ca o pedeapsă, relaţia de cuplu o sursă veşnică de conflict, iar sănătatea ne va ocoli, oricât am încerca să ne aşezăm în drumul ei. De ce? Pentru că ne-am opus fluxului firesc şi simplu al vieţii.

Caută răspunsul în interior

Timpul pare a fi din ce în ce mai comprimat. Ne trăim viaţa pe banda de mare viteză şi tot credem că nu suntem suficient de rapizi, în comparaţie cu cerinţele sistemului. În această lume, tot ceea ce este acum stabil e rapid depăşit. Nici nu avem timp să ne obişnuim, că… fulgerător apare o nouă modificare!

Vă amintiţi de Iepurele Alb din „Alice în ţara minunilor“? Alice se odihneşte lângă un pârâu într-o după-amiază superbă de vară. E un moment idilic. Nimic nu lipseşte.

Şi apoi, deodată, de nicăieri, apare Iepurele Alb: „O, Doamne! O, Doamne!, am întârziat, am întârziat la o întâlnire foarte importantă!“ Aleargă, aleargă, aleargă şi iar aleargă. Pare că nu recuperează niciodată timpul pierdut. Se grăbeşte, dar zadarnic, distanţa rămâne aceeaşi. Se zbate, dar nu ajunge niciodată. Eforturile lui îl duc undeva, dar nu acolo unde vrea.

Iepurele Alb seamănă uluitor de bine cu acea parte a minţii noastre care crede că „tot ce e bun se află în afara noastră“; că înţelepciunea, fericirea, reuşita sunt oriunde altundeva, dar nu în noi înşine.

Vrem să avem succes? Condiţia absolut necesară este să ştim când să ne oprim din această cursă. Altfel, îi vom culege roadele: frustrare, oboseală cronică, dezamăgire. De aceea, avem nevoie de încredere în noi - avem libertatea de a alege ce ne dorim de la viaţă.

Clipa alegerii este acum

Să fim deschişi să ieşim din tipare, să căpătăm credinţa că viaţa noastră are un curs armonios şi ne va aduce toate experienţele prin care este necesar să trecem. Să ne eliberăm de teamă, de condiţionări, de îndoieli. Să ne acordăm dreptul de a ne bucura de adevărata fericire şi de succesul autentic.

Tehnologia ultra-performantă, ştiinţa modernă ne-au îmbunătăţit traiul cotidian. Dacă ne oprim aici însă, nu dăm existenţei noastre nici un sens şi ne vom simţi goi, separaţi de de latura spirituală a vieţii noastre.

Să devenim astfel conştienţi de dimensiunea noastră spirituală. Când alegem să trăim ferm convinşi că avem timp să realizăm tot ce ne este necesar şi ne dorim, ne putem destinde, ne bucurăm de ceea ce facem şi devenim cu adevărat eficienţi. Clipa alegerii poate să fie acum.

La începutul vieţii, al călătoriei noastre spirituale.


venus.org.ro