Venus.org.ro feminitate la superlativ

Fiecare formă a creaţiei, oricât de mică ar fi ea, este prinsă într-o reţea de conexiuni care apropie toate sistemele existente, de la atomul invizibil şi până la structurile superioare complexe ale universului. Dacă vom fi atenţi la conexiuni, vom vedea şi reţeaua.

Într-un oraş din sudul Californiei, s-a constatat că, după ce au fost luate măsuri pentru distrugerea furnicilor roşii, la câteva luni au dispărut şi fluturii. Se pare deci, că fluturii erau dependenţi de furnici într-o etapă din ciclul lor de creştere.

Nisipul adus de vânturile Saharei hrăneşte ploile din pădurea Amazonului. Fără nisip, nu ar exista ploi.

Un om a construit un mic magazin într-o peşteră din apropierea unei păduri din Arizona. Peştera era adăpostul liliecilor care polenizau arborii din pădurea Amazonului. Alungarea liliecilor din peşteră a dus la distrugerea modelului de polenizare pe o distanţă extrem de mare, iar drept urmare, numărul arborilor a scăzut cu 75%.

Efectul „fluture”

James Lovelock, un original om de ştiinţă (biolog şi chimist), a observat acest gen de interdependenţă, conexiunea dintre formele de viaţă şi lumea în care ele există. El a scris două cărţi care au stârnit un viu interes în lumea ştiinţifică: „Gaia – A New Look at Life on Earth” („Geea – O nouă viziune asupra vieţii pe Pământ”) – 1979 şi „The Ages of Gaia – A Biography of Our Living Earth” („Vârstele Geei – Biografia Pământului Viu”)– 1989.

Lovelock consideră că Pământul este o fiinţă vie, un macro-organism pe care îl numeşte Geea. Teoria sa susţine că toate formele de viaţă de pe Pământ acţionează împreună în mod sinergic pentru a menţine echilibrul necesar vieţii.

Fenomenul vieţii pe Pământ este cel care, conform lui Lovelock, reglează temperatura aerului, nivelul de oxigen, salinitatea oceanelor, umiditatea atmosferei şi toate celelalte necesităţi ale existenţei pe această planetă. Departe de a fi o mulţime întâmplătoare de plante şi animale, formele de viaţă ale pământului acţionează ca şi cum ar coexista într-un gigantic macro-organism.

Margaretele protejează pământul

Lovelock a realizat un experiment pentru a-şi demonstra teoria. Când lumina solară este slabă, margaretele, plante care au nevoie de foarte multă căldură şi preferă întunericul, se răspândesc pe suprafaţa Pământului în căutarea oricăror surse de căldură existente. Dar când lumina soarelui este puternică, margaretele absorb o mare parte din căldură, creând astfel un scut de protecţie împotriva temperaturilor prea ridicate.

Tot astfel, sulfura de dimetil produsă de planctonul marin se acumulează în apele oceanului şi de acolo se răspân-deşte în atmosferă. Aici se oxidează lăsând o urmă de particule de sulfat care servesc la alcătuirea formaţiunilor noroase. Când există mult plancton, există şi mulţi nori. Când nivelul de plancton se reduce, tot astfel se petrece şi cu norii şi cu ploile dătătoare de viaţă pe care le aduc. Densitatea norilor este deci, paradoxal, în directă legătură cu bunăstarea şi sănătatea organismelor marine.

Mintea ne influenţează sănătatea

Conform teoriei lui Lovelock, nu lupta pentru supravieţuire este cea care explică evoluţia, ci cooperarea pentru binele reciproc, sinergia. Deşi anumite părţi ale teoriei sale nu au fost încă pe deplin verificate, ceea ce s-a dovedit până acum indică faptul că formele de viaţă de pe pământ, biosfera noastră, se comportă ca şi cum ar coexista într-o structură inteligentă superioară predominantă.

Contrar studiilor medicale de până acum, se afirmă în prezent că sistemul imunitar rivalizează în complexitate cu creierul, că poate produce practic orice tip de hormon pe care îl produce şi creierul şi că schimbă în mod continuu mesaje cu creierul despre experienţele sale în lume. Răspunsurile imunitare sunt atât de puternice, ca şi cum celulele ar trăi ele însele frica, mânia, speranţa sau bucuria.

Aceasta indică faptul că starea de sănătate a corpurilor noastre este o manifestare directă a stării mentale şi că nu există situaţii în care suntem victime neajutorate ale bolii. Din cauza acestei descoperiri, o nouă disciplină, psiho-neuro-imunologia (modul în care mintea afectează sistemul imunitar) redefineşte punctul de plecare al medicinii în tratarea pacienţilor.

Armonia muzicală a codului genetic

Dr. Susumu Ohno de la Institutul de Cercetare Beckman din Duarte, California, a convertit formulele chimice ale celulelor vii în note muzicale. El a descoperit  că moleculele din  diferite părţi ale corpului au propria lor linie melodică, unele dintre ele semănând uluitor de mult cu operele unor cunoscuţi compozitori.

„Traducând în muzică şi cântând la pian o porţiune din formula acidului ribonucleic al unui şoarece, o substanţă purtătoare de mesaj genetic complexă, obţinem armoniile unui vals.” El a explicat mai departe că, „exceptând tempoul mai rapid, linia melodică a acidului ribonucleic al şoarecelui sună precum pasaje din Nocturna lui Chopin, opus 55, no.1.” Dar când a făcut conversia inversă, plecând de la notele muzicale ale marşului funebru al lui Chopin şi până la ecuaţiile chimice respective, el a descoperit pasaje întregi identice unei gene umane purtătoare de cancer.

Pietrele respiră, plantele vorbesc

Reţeaua de interconexiuni între formele de viaţă este mult mai complexă şi mai variată decât ceea ce am menţionat până în prezent. Aceasta deoarece la baza lumilor noastre interioare şi exterioare se află intercomunicarea sistemelor vii cu cele nevii. Se povesteşte că Michelangelo a primit în dar o bucată de marmură pe care a privit-o vreme îndelungată. Nu după mult timp piatra i-a răspuns, revelându-se sub forma Pietei. „Actul de creaţie a fost simplu. Nu a fost nevoie decât să îndepărtez ceea ce nu mai era necesar”, a mărturisit apoi Michelangelo.

În prezent, cunoaşterea lumii naturale este pentru noi încă limitată. Noi răspundem naturii pe baza propriilor noastre preferinţe perceptive, în loc să înţelegem modalitatea prin care ea ne răspunde nouă. Plante, minerale, însuşi mediul, toate au simţire şi memorie – plus capacitatea de a comunica. Acest fapt ne provoacă să acceptăm existenţa altor modalităţi de a privi lumea, diferite, dar nu inferioare concepţiei noastre actuale.

Fizicianul Ed Wagner a dovedit că arborii vorbesc între ei într-un limbaj pe care l-a numit: „Unde W”. „Dacă tai un copac, poţi vedea cum copacii din jur emană un puls electric,” a explicat el. „Înseamnă că ei comunică în mod direct. Oamenii ştiu de multă vreme că există un limbaj între plante, dar au explicat reacţiile plantelor cu ajutorul substanţelor chimice emanate de ele. Eu cred că adevărata comunicare înseamnă mult mai mult decât atât. Informaţiile se răspândesc cu viteza fulgerului în această lume.”

Fiecare fiinţă este un sunet al simfoniei universale

Noi suntem, fiecare în parte, o mică legătură din acest continuum al vieţii: interdependenţi, interconectaţi şi ataşaţi în mod simbiotic. Facem parte din unitatea întregului. Unitatea simbiotică a totalităţii include de asemenea şi percepţia pe care o avem asupra timpului. Putem învăţa, prin observare, cum energia specifică fiecărui moment oglindeşte ceea ce se petrece în interiorul său - pentru că situaţiile şi participanţii au anumite calităţi unice pentru energia acelui moment. Aceasta este premisa pe care se bazează majoritatea impresiilor psihice, ele fiind capabile să „citească” sau să înţeleagă imprimarea energetică specifică fiecărui moment.

Astrologia acţionează într-un mod identic. Pentru a interpreta semnificaţia posibilă a acestor impregnări, este necesar să devenim atenţi la „semnele” pe care le primim permanent, la acele aşa-zise „coincidenţe” uluitoare care apar în anumite momente ale vieţii noastre. Astfel devine posibil ca oglinda vieţii, modelatoare a fiecărei clipe, să se reveleze.

Tot ceea ce există se află în permanenţă într-un dialog activ cu sine însuşi. Mai mult, fiecare formă de viaţă face parte din fluxul neîntrerupt al inteligenţei materiei.


 
sursa: http://www.luxsublima.ro