Venus.org.ro feminitate la superlativ

În ultimele decenii, cancerul de col uterin a înregistrat o frecvenţă în creştere rapidă, astfel că, în prezent, ocupă locul II pe lista cauzelor de deces, după bolile cardiovasculare, secerând, anual, milioane de vieţi omeneşti.

Pe plan mondial, frecvenţa bolii este mai mare în ţările dezvoltate, întrucât acolo tot mai multe femei, datorită zbaterii pentru o carieră la egalitate cu bărbaţii, îşi denaturează relaţia cu propria feminitate şi capacitatea de a se deschide afectiv cu adevărat, de a se relaţiona firesc cu fiinţele de sex opus.

În plus, pârghiile civilizaţiei aşa-zis moderne, respectiv industrializarea, agricultura chimizată şi mijloacele de transport, au poluat în mod extrem de grav natura cu compuşi cancerigeni, prezenţi în apă, aer, sol şi vegetaţie.

Cauze psiho-emoţionale şi manifestări organice

Feminitatea în aspectul arhetipal de matrice şi maternitate originară, de energie generatoare şi formatoare, de forţă conţinătoare – se manifestă mai ales la nivelul uterului. Cauzele psiho-emoţionale ale afecţiunilor uterului sînt legate de reprimarea, „zăgăzuirea“ acestei energii latente, care asigură femeii vitalitatea şi capacitatea de exprimare şi manifestare.

Neacceptarea acestui aspect al feminităţii, frustrarea, ruinarea, violarea dorinţei sau a sentimentului de protecţie, de stabilitate, de intimitate, reprimarea dorinţei de a avea un copil (din cauza neajunsurilor materiale, a ambiţiilor sau a obligaţiilor profesionale, a nesiguranţei în căsnicie etc.) conduc în timp la tulburări somatice. Abia acestea intră în aria de preocupări ale medicinei moderne, deşi ea ar trebui să se ocupe deopotrivă de aspectele psihoemoţionale, de la care ar trebui de altfel să pornească în tratarea bolii.

Organic vorbind, boala constă dintr-o tumoră cu o aglomeraţie de celule care se înmulţesc haotic, cu o evoluţie de tip malign, astfel că în stadiul final se ajunge la metastaze extinse prin vasele sanguine sau prin limfă, uneori la mari distanţe de locul de origine.

Factorii favorizanţi ai bolii sunt de o mare diversitate: factori fizici (radiaţiile ionizante cu mare intensitate şi durată, radiaţiile ultraviolete şi nucleare, abuzul de examinări radiologice), factori chimici (dioxină, pesticide, nitriţi şi nitraţi din îngrăşăminte azotate, coloranţi sintetici, derivaţi ai petrolului, nicotină, azbest, gaze toxice şi fum), dezechilibre hormonale, stres cronic provocat de neurotransmiţători, factori virotici care declanşează infecţii şi leziuni neoplazice în diferite organe (col uterin, sân, colon, ficat, laringe, căi respiratorii).

Există şi factori favorizanţi comportamentali (fumat, consumul de băuturi alcoolice tari, alimentaţie dezechilibrată cu carenţe vitaminice, exces de cafea şi condimente puternice şi folosirea abuzivă a medicamentelor de sinteză).

250 000 de femei mor anual de cancer de col uterin

Cancerul de col uterin este o tumoră malignă cu o frecvenţă destul de ridicată în rândul femeilor, indiferent de vârstă. Se apreciază că 30% din cancerele care afectează sexul feminin sunt localizate la nivelul organelor genitale. Statisticile recente arată că, pe plan mondial, cancerul uterin se extinde, anual, cu circa 500.000 de femei, dintre care 250.000 îşi pierd viaţa.

Primele simptome care constituie semnale de alarmă sunt durerile de mijloc, oboseala, slăbirea rapidă şi sângerările la organele genitale în afara ciclului menstrual, mai ales după contacte sexuale sau după menopauză.

În fazele incipiente, stările precanceroase se descoperă uşor prin unele leziuni cronice ale mucoasei colului uterin, folosind examenul citologic Babeş-Papanicolau. Tratamentul este mult uşurat dacă depistarea bolii se face din timp şi dacă se evită factorii de risc, inclusiv fumatul, alimentaţia deficitară, carenţele vitaminice (A, C, E) şi scăderea imunităţii organismului. În acest caz probabilitatea de vindecare poate ajunge la 90%. Din nefericire, însă, multe femei se prezintă la tratament în faze avansate ale bolii, respectiv stadiile III şi IV de evoluţie.

Riscul îmbolnăvirii creşte mult la femeile care îşi încep viaţa sexuală înainte de 16 ani şi nu au un partener sexual stabil, precum şi la cele care au născut la vârste fragede, care au făcut prea multe avorturi provocate sau cele care prezintă diverse infecţii genitale cronicizate prin netratare la tip, cu scurgeri purulente vaginale sau boli venerice (gonoree, blenoragie, sifilis).

Nu pot fi neglijate inflamaţiile vaginale cronice şi traumatismele locale, mai ales cele din adolescenţă care au provocat inflamaţii şi leziuni, moderate sau agravate, ce se pot transforma în cancer. De asemenea, riscul creşte la femeile care au folosit anticoncepţionale orale mai mult de 5 ani.

Nu s-a demonstrat că boala poate fi moştenită

Chiar dacă unii cercetători au descoperit anumite gene care ar putea explica 5-10% din cazurile de cancer ovarian şi mamar, cancerul uterin nu poate fi considerat o boală moştenită din familie, de la persoane ascendente care au avut o asemenea maladie. Este mai degrabă vorba despre însuşirea din copilărie a unor modele psiho-emoţionale nesănătoase şi de întreţinerea unor tendinţe lăuntrice greşite în ce priveşte relaţia cu sexul opus.

Multe persoane asociază cancerul de col cu fibromul uterin, luând în considerare că fibromul este o tumoră benignă, care apare, mai frecvent, la femeile cu multe avorturi, naşteri şi infecţii genitale netratate, dar şi după tulburări hormonale, pe un fond de predispoziţie creat de educaţia defectuoasă primită şi de tendinţele psiho-emoţionale dizarmonice proprii.

După creşterea tumorii la dimensiuni de peste 50 cm, apar sângerări abundente, însoţite de dureri puternice cauzate prin compresie. Fibromul poate fi un factor de sterilitate şi de avort spontan sau constituie un obstacol care face dificilă naşterea normală. Ţinând seamă de complicaţiile posibile, nu se intervine chirurgical în perioada sarcinii.

Tumoarea netratată se poate maligniza

Tratamentul cel mai frecvent aplicat în cancerul de col uterin constă din intervenţia chirurgicală, cu toate consecinţele posibile. În ultimul timp s-a elaborat un vaccin, despre care companiile producătoare, avide de câştiguri obţinute pe orice cale, afirmă fără nici o bază că ar putea asigura o protecţie de lungă durată, fără a permite evoluţia spre simptome precanceroase.

Tumora necanceroasă din colul uterin, netratată la timp, poate avea o evoluţie de malignizare în urma înmulţirii anarhice a celulelor care invadează alte ţesuturi. Prin acest proces de metastazare, nodulul neoplazic trece, mai întâi, în ţesuturile din imediata vecinătate (faza locală) apoi în ganglionii limfatici (faza de extensie regională) pentru ca, în final, să producă tumori maligne la organe îndepărtate (metastază generalizată), cu localizare frecventă la plămâni, ficat, creier şi oase.

Fitoterapia revigorează sistemul imunitar al bolnavei

Tratamentele fitoterapeutice au rolul de a prelungi viaţa bolnavei prin revigorarea sistemului imunitar şi stimularea reacţiilor de luptă cu boala. Aceste tratamente pot fi asemuite cu o operaţie fără bisturiu; chiar dacă provoacă unele tulburări intermediare, preparatele cu plante elimină secţionarea unor vase sanguine, precum şi pericolul septicemiei şi a ocluziei intestinale.

Pentru uz intern, cele mai frecvente reţete naturiste conţin:
  - infuzie din coada-şoricelului (2 linguri flori proaspete şi mărunţite la 500 ml apă clocotită); se infuzează acoperit 20 minute, se strecoară şi se bea întreaga cantitate de ceai călduţ, fracţionată în 4-5 reprize pe zi;
  - infuzie dintr-o linguriţă pulbere de coada-calului, uscată şi măcinată la 200 ml apă fiartă; se lasă să infuzeze 20 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, una dimineaţa şi una seara;
  - infuzie din 2 linguriţe muguri de plop-negru la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, având o secreţie rezinoasă cu proprietăţi similare cu propolisul de albine;
  - decoct dintr-o linguriţă rădăcini de tătăneasă la 250 ml apă rece; se fierbe 20-30 minute, se infuzează 15 minute, se strecoară şi se beau 4 căni pe zi, având acţiune antimitotică de oprire a creşterii tumorilor datorită conţinutului ridicat în alantoină;
  - infuzie din amestec, în părţi egale, cu gălbenele, năpraznic, tătăneasă şi trifoi roşu, cu bune efecte la bolnave care au fost supuse la radioterapie;
  - infuzie din amestecul a câte 40 g flori de coada- şoricelului, flori de gălbenele, frunze de urzică vie şi herba de creţişoară; se ia o lingură amestec la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi la care se adaugă câte o lingură de bitter suedez sau 4-5 picături suc de măcrişul iepurelui;
  - infuzie din amestec, în părţi egale, cu gălbenele, creţişoară, coada-şoricelului, năpraznic, traista-ciobanului şi angelică din care se ia o linguriţă la 200 ml apă clocotită; după infuzare 5 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi, cu adaus a câte 1-2 linguriţe bitter suedez la cană. Într-o altă reţetă, traista-ciobanului şi angelica pot fi înlocuite cu tătăneasă şi urzică vie;
  - infuzie din amestec, în părţi egale, de gălbenele, creţişoară, muguri de plop negru, coada-şoricelului, sânziene, traista-ciobanului, coacăz-negru, din care se beau 2-3 căni pe zi în tratamentul ovarelor polichistice;
  - macerat glicerinat din fructe de zmeur şi coacăz-negru din care se iau 100 picături o dată pe zi într-un tratament de durată (3 luni) după care se va face o pauză de 2-3 săptămâni şi se reia tratamentul;
  - macerat din 2 linguriţe plante de vâsc din măr la 200 ml apă rece; se lasă 8 ore acoperit şi se bea, în două reprize, din care una seara la culcare, fiind un bun inhibitor tumoral şi imunostimulator;
  - tinctură din rădăcini de tătăneasă (20 g uscată şi măcinată la 100 ml alcool 400), care se macerează 7 zile şi se consumă câte 20 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese;
  - tinctură 10% în alcool 400 dintr-un amestec, în părţi egale, cu frunze de tuia, flori şi frunze de bujor de munte, herba de rostopască şi de saschiu, stigmate de şofran (Crocus), herba de piperul broaştei, fructe de fenicul şi rădăcini de angelică. Se iau câte 15-20 picături, de 3 ori pe zi între mese, într-o cură de 1-2 luni pe trimestru;
  - gel stabilizat de aloe vera care se agită pentru omogenizare şi se consumă câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale, într-o cură de 14-20 de zile;
  - extract uleios din amestec de gălbenele, cătină, creţişoară, coada-şoricelului şi iarba-tâlharului din care se iau câte 25 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese.
Reţeta autorului conţine: trifoi roşu, tătăneasă, creţişoară, gălbenele, coada-şoricelului, coada-calului, plop-negru, urzică-vie, năpraznic şi bitter suedez.

Reţete pentru uz extern

Pentru uz extern se recomandă:
- spălături vaginale cu 100-150 ml infuzie dintr-un amestec, în părţi egale, (câte 30 g la 1 litru apă), de muşeţel, gălbenele, coada-şoricelului, coada-calului, scumpie (scoarţă) şi trifoi-roşu (flori);
- irigaţii de 2-3 ori pe săptămână cu ceai de nalbă;
- băi de şezut, săptămânal, cu infuzie concentrată de coada-şoricelului;
- comprese şi cataplasme cu infuzie de coada-calului la care se adaugă bitter suedez, terci din frunze proaspete de tătăneasă, flori proaspete de gălbenele şi coada-şoricelului şi frunze de iederă şi patlagină, amestecate cu tărâţe şi păstrată toată noaptea pe zona inghinală şi pubiană, atât în caz de fibrom nehemoragic, cât şi în cancer genital metastazic.
- masaje de 3-5 ori pe zi cu uleiuri de creţişoară, tătăneasă şi coada-şoricelului şi cu unguent de gălbenele.

Apiterapia recomandă câteva preparate:
- amestec din 100 g miere de albine şi 50 g Apilarnil, din care se iau, zilnic, minim 3 linguri timp de 3 luni pentru a asigura curăţirea organismului în caz de fibrom uterin sau cancer.
- amestec din 100 g miere de albine, 5 g răşină de brad, 10 g pulbere de tăpaşnic cu flori roşii, obţinând o pastă care se aplică pe zona pubiană, câteva zile la rând;
- melită cu 600 g miere de albine polifloră amestecată cu pulbere din herba de creţişoară (100 g), muguri de zmeur (100 g), muguri de plop-negru (50 g) şi seminţe de angelică (50 g); se ia câte o linguriţă de 3-5 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese.

O dietă greşită poate acţiona pe mai multe căi:
- consum exagerat de alimente, mai ales la femeile supraponderale;
- exces de grăsimi animale, de carne (porc şi vânat), mezeluri, afumături, prăjeli şi conserve;
- conţinut redus de fibre vegetale, absolut necesare pentru protecţia mucoaselor intestinale;
- ingerarea prin hrană a unor substanţe cancerigene, cum ar fi E-urile, nitriţii şi nitraţii din îngrăşăminte chimice azotate care se combină cu aminele din alimente formând nitrozamine puternic cancerigene;
- contactul direct cu unele pesticide folosite în agricultură (erbicide, fungicide, insecticide).
După declanşarea cancerului, devin strict interzise şi alte „alimente“, ca: alcool, tutun, cafea, ciocolată, zahăr alb şi produse fine de cofetărie, ciuperci, bicarbonat, condimente iuţi, coloranţi şi conservanţi chimici etc. Se va evita vitamina B12, care stimulează multiplicarea celulelor (inclusiv canceroase) şi se va renunţa la consumul de carne friptă pe cărbuni, în care se impregnează o cantitate mare de benzipiren şi acizi graşi aromatici cu proprietăţi cancerigene (în 500 g friptură se îmbibă o cantitate de benzipiren egală cu cea din 600 ţigări).

Ce se recomandă

Mai întâi, o cură de sucuri şi crudităţi (timp de 2 luni) continuată cu multe legume, fructe proaspete, sucuri naturale (de cătină, zmeur, rozmarin) şi, la anumite intervale, o cură de cruţare digestivă (timp de 3-7 zile pe lună), cu adaus vitaminic (A, C, E).

În locul proteinelor din carne, se recomandă proteinele din soia nemodificată genetic, orez, lapte acru, brânzeturi nefermentate, ouă, drojdie de bere (30-50 g / zi), grâu încolţit, tărâţe, pâine integrală. Dintre legume, să nu lipsească pătrunjelul, sfecla roşie, ţelina, spanacul, morcovul, ştevia, varza albă, leuşteanul, mărarul, roşiile, ridichile, ceapă, usturoi, cartofi copţi. Dintre fructele proaspete, sînt indicate merele roşii, cireşele, strugurii, piersicile, gutuile, nucile, citricele, fructele de pădure (afine, cătină, zmeură). Sucurile din fructe se beau între mese (câte 200-350 ml pe zi). Alternativ, se consumă sucuri din legume, obţinute prin extragere manuală sau mecanică şi consumate, separat sau combinate, folosind morcov, ţelină, sfeclă roşie, pătrunjel rădăcini, tomate, varză albă şi cartofi (circa 1 litru pe zi, fracţionat în 3 reprize).

Vor fi evitate traumatismele la nivelul organelor genitale, focarele de infecţie, intoxicaţiile cronice, unele afecţiuni grave, precum şi conflictele psiho-morale. În schimb, se va respecta cu stricteţe igiena sexuală, a sarcinii, naşterii şi alăptării, cu evitarea avorturilor multiple.

– adaptare după Constantin I. Milică, profesor universitar, fitoterapeut

sursa: http://www.ecolife.ro