Venus.org.ro feminitate la superlativ

Cercetători ai domeniilor de frontieră îl compară cu Galileo, Newton sau Einstein. Cărţile sale au un tiraj internaţional exploziv, în continuă expansiune. La turneele din lume oamenii fac coadă în faţa sălilor unde îşi desfăşoară el conferinţele spumoase.

Unul dintre filmele care dă Hollywoodului supercomercial o lecţie de profunzime a viziunii, umor şi succes de public se numeşte What the bleep do we know?. Este revelaţia sezonului şi îşi întemeiază povestea pe impactul produs în viaţa unei artiste (interpretată de Marlee Matlin, câştigătoare a premiului Oscar în 1987) de fotografiile acestui savant japonez care dizolvă bariera dintre vizibil şi invizibil.                                                                                                                     

Doctor Masaru Emoto este într-adevăr un deschizător de drumuri şi face muncă de pionierat. El demonstrează că apa este interfaţa dintre dimensiunea fizică în care trăim şi o dimensiune imponderabilă, dar la fel de reală: sfera sufletului nostru. Ştiinţa şi spiritul au fuzionat în investigaţiile sale şi sunt gata să conducă la un salt de proporţii în concepţia noastră asupra lumii, asupra felului cum gestionăm sănătatea planetei şi pacea pentru întreaga umanitate.

Masaru Emoto a absolvit Relaţii Internaţionale la Universitatea Yokohama şi a obţinut titlul de doctor în medicina alternativă la Universitatea Internaţională Deschisă. Are 61 de ani pe care nici nu-i bănuieşti, un entuziasm contagios şi o agendă foarte încărcată. De un deceniu s-a consacrat studiilor de avangardă asupra apei, dar a păşit cu naturaleţe în afara laboratorului său şi acum mai bine de cinci ani a început să facă turnee în lume. Până azi dr. Masaru Emoto a vorbit în faţa a şase milioane de oameni.

Peste 70% din planetă este sub stăpânirea apelor. Noi înşine suntem alcătuiţi 70% din apă. Aşa cum spunea Yoko Ono într-un omagiu adus vizionarului ei compatriot, suntem toţi apă, în acelaşi ocean. În anii ’90 dr. Emoto a avut revelaţia că ştim totuşi atât de puţin despre acest element sinonim cu viaţa.
 
Invenţia care i-a schimbat radical concepţiile şi i-a pecetluit preocupările ştiinţifice a fost Bioanalizatorul celular al lui Ronal J. Weinstock. Dr. Emoto a primit permisiunea de a modifica numele aparatului, reintitulându-l Analizator al Rezonanţei Magnetice. 
 
Descoperirea care l-a propulsat spre dialogurile sale insolite cu apa a fost faptul că toate substanţele şi fenomenele au un unic câmp magnetic. De aici pâna la elaborarea şi punerea în circulaţie ştiinţifică a conceputului de hado nu a fost decât un pas.

Alcătuit din două ideograme kanji, ha şi do, cuvântul face o punte de sens între undă şi mişcare, este modelul vibraţional omniprezent la nivelul atomic al materiei, cea mai mică unitate de energie. După definiţia dr. Masaru Emoto, hado este energia asociată conştiinţei umane. Investigând această energie, el a ajuns la concluzia că gândurile şi sentimentele modelează realitatea fizică.  
 
Dr. Masaru Emoto a continuat cercetările în domeniul rezonanţei magnetice. Din 1994, a început să studieze şi să fotografieze cristale de apă îngheţate. În urma îndelungatelor sale experimente a ajuns la concluzia că "Apa este un element viu, capabil să interacţioneze cu ambientul natural şi cu fiinţele umane. Deţin dovezi ştiinţifice că apa ne percepe sentimentele, emoţiile, cuvintele, intenţiile, rugăciunile. Apa ascultă muzică şi reacţioneaza foarte nunţat la aceşti stimuli, ca şi când ar putea să-i aprecieze valoric."

Iată cum procedează Masaru Emoto. Apa dintr-o eprubetă primeşte o etichetă pe care este notat un cuvânt senin şi paşnic: "mamă", "iubire", "înger", "mulţumesc". După ce mostra este îngheţată într-un congelator special, sunt fotografiate cristalele de apă. „E frig în laborator”, spune cu un aer mucalit dr. Emoto. Pentru a putea surprinde la microscop instantaneele invizibilului e nevoie de –5 grade. E frig, dar merită.

Ca orice operă de artă, merită sacrificiul. Căci ceea ce se vede în fotografiile apei impregnate cu energia cuvintelor bune reprezintă în fapt mici capodopere, bijuterii care îţi taie răsuflarea. Cristalele de apă iau forme superbe, armonioase, geometrice.

Aceeaşi apă supusă însă unui tratament cu cuvinte dure şi negative, de genul "război", "moarte", "demon", pare să intre în stare de şoc. Cristalele obţinute după îngheţare sunt asimetrice, contorsionate, înspământate, ca şi cum ar fi devastate de suferinţă. 

Un alt tip de experiment foloseşte muzica. Atunci când ascultă Mozart, Vivaldi, Schubert, Beethoven, apa răspunde cu cristale de o frumuseţe şi culoare divine. Când apa este bombardată cu ritmurile dezarticulate ale muzicii hard rock şi heavy metal, cu texte dure si violente, cristalele obţinute par să explodeze, sunt rupte, strivite.

Totuşi dacă imediat după această tortură auditivă apa ascultă o melodie de dragoste, ca "Yesterday" a Beatles-ilor de pildă, cristalele îşi revin, înflorind din nou în forme paradisiace. 

Un experiment special al dr. Emoto a avut loc anul trecut pe malul unui lac cu o reputaţie grav pătată de poluare. Timp de două decenii Biwa şi-a exasperat locuitorii şi primarii. În dimineaţa când aproximativ 350 de oameni au adresat apei o rugăciune, pe care au repetat-o de câteva ori, s-a produs un fenomen misterios, pentru care dr. Emoto are însă o explicaţie în termeni foarte ştiinţifici.

Nu ştiu dacă această explicaţie poate fi înţeleasă de oricine, dar efectele acestui fenomen s-au văzut cu ochiul liber şi au uluit întrega comunitate. După o lună de la desfăşurarea experimentului apa era curată, algele urât mirositoare care au rezistat 20 de ani oricărei tehnici de curăţare au dispărut fără urmă. Iar timp de 6 luni apa lacului Biwa şi-a păstrat şi limpezimea.

Dacă o rugăciune repetată de câteva ori de 350 de oameni poate face aşa ceva apei, vorba filmului What the bleep do we know?, imaginează-ţi ce poate gândul să îţi facă ţie...  
 
Acum avem în faţa ochilor dovada că apa este vie, receptivă la orice gând sau emoţie umană. Văzând asta poate că vom începe să înţelegem uimitoarea putere pe care o avem de a ne alege gândurile şi intenţiile, de ne vindeca pe noi înşine şi de a vindeca planeta.

Trebuie doar să credem. Azi asemenea mijloace pot încă să pară imprecise şi cumva “miraculoase”. Dar, aşa cum spun marii savanţi, să nu uităm că ceea ce este miraculos astăzi, mâine devine ştiinţă. Ceea ce azi este ars pe rug, mâine devine programă de manual.
 
 
interviu: Oltea Mutulescu