Venus.org.ro feminitate la superlativ

Discipolii meditau asupra unui dicton al lui Lao Tze: „Cei care cunosc, nu spun. Cei care spun, nu cunosc.”
Când maestrul a intrat, ei l-au întrebat ce semnificaţie au aceste cuvinte.
Maestrul i-a întrebat: „Care dintre voi cunoaşte parfumul trandafirilor?”
Toţi au ridicat mâna.
Apoi le-a spus: „Exprimaţi-l în cuvinte!”
Toţi au rămas tăcuţi.

Un cuplu de tineri căsătoriţi a întrebat: „Ce să facem ca dragostea noastră să dureze?”
„Iubiţi împreună alte lucruri.”

Un vizitator dezamăgit l-a întrebat pe Maestru: „De ce şederea mea aici nu a avut nici un rod?”
„Poate că ţi-a lipsit curajul să scuturi copacul!”

Unui discipol care se plângea întotdeauna de ceilalţi, Maestrul i-a spus: „Dacă ceea ce cauţi tu este pacea, urmăreşte să te transformi pe tine însuţi, nu pe cei din jurul tău. Este mai uşor să porţi papuci, decât să pui covor în întreaga lume.”

Un călător întâlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, pînă ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pândea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stîncii, o fragă. Ţinîndu-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură, iîncet. Ce gust minunat avea !

Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen.
Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne.
Profesorul îl privi mirat şi-i spuse:
- Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic !
- Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre ? Goleşte-ţi întîi ceaşca... 

Pe cînd Seisetsu era maestru în Kamakura, a avut nevoie, la un moment dat, de o clădire mai mare, iar Umezu Seibei, un negustor din Edo, hotărî să-i dăruiască invăţatului cinci sute de ryo, pentru clădirea noii şcoli. Îi duse maestrului, care-i spuse:
- Bine. Primesc.
Umezu îi dîdu lui Seisetsu sacul cu aur, dar reacţia maestrului nu-i plăcuse. Cu trei ryo se putea trăi un an, iar acolo erau cinci sute !
- Sunt cinci sute de ryo, remarcă Umezu.
- Mi-ai mai spus, răspunse Seisetsu.
- Sunt o grămadă de bani, chiar dacă sunt un om bogat ...
- Vrei să-ti mulţumesc ?
- Aşa s-ar cuveni ...
- De ce ? spuse Seisetsu. Cel ce dăruieşte ar trebui să fie recunoscător !
 
Doi îngeraşi s-au gândit să se joace de-a oamenii.
- Uite cum facem, a spus cel care avea mai multă experienţă cu pământenii, ne aşezăm la distanţă unul de celalalt. Tu mă chemi la tine, dar eu nu vin. Şi din cauza asta ne certăm un picuţ, aşa, la fel ca oamenii, că se pare că le place mult asta, din moment ce o fac mai tot timpul. Vrei?
- Bine, a încuviinţat cel de al doilea.
- Îngeraşule..., zise rugător primul, hai la mine.
Celălalt îngeraş veni cât putu el de repede lângă prietenul său, cu faţa strălucind de zâmbet.
- Aaa, nu, nu aşa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai înţeles?
- Da, spuse iar cel de-al doilea îngeraş. Dar cum auzi "Îngeraşule, hai la mine", cum se duse ţintă lângă amicul său şi îl îmbrăţişă.
Acesta îl mai instrui încă o dată:
- Eu te strig, dar tu te ţii tare şi nu vii. Bine?
- Îngeraşule... Îngeraşule, vino, te rog, la mine ...
În sfârşit, hotărât să nu se mai lase convins, cel de-al doilea îngeraş spuse:
- Nu vin.
- Bine, atunci vin eu la tine, îl linişti primul îngeraş pe prietenul său, mergând într-un suflet lângă acesta şi îmbrăţişându-l cu multă afecţiune.