|
La capătul vieţii, rabinul Zusia a rostit aceste cuvinte:
- În lumea care vine, n-am să fiu întrebat de ce n-am fost Moise. Nicidecum. Am să fiu întrebat de ce n-am fost Zusia.
Un călător ostenit s-a aşezat la umbra unui copac fără să ştie că acesta era un copac fermecat, care putea îndeplini orice dorinţă.
Cum stătea el aşa pe pământul tare s-a gândit cât de plăcut ar fi să se odihnească într-un pat moale. Pe dată patul a răsărit alături.
Uluit, omul s-a întins în pat, spunându-şi că s-ar simţi în culmea fericirii dacă o tânără i-ar masa picioarele înţepenite. Pe data o fată a apărut şi a început să îi maseze picioarele într-un chip nespus de plăcut.
„Mi-e foame, şi-a spus omul şi ar fi straşnic să mănânc ceva chiar acum.” A apărut pe dată o masă încărcată cu tot soiul de bunătăţi şi călătorul s-a ospătat pe săturate. I se închideau ochii de vin şi de oboseală. S-a lungit, aşadar, pe pat, gândindu-se la minunatele întâmplări din ziua aceea.
„Am să dorm un ceas – două. Numai să nu treacă pe aici vreun tigru, în timp ce dorm.”
Tigrul a ieşit ca din pământ şi l-a sfârtecat.
Înainte de a-şi da sufletul, un bătrân s-a rugat să i se îndeplinească o dorinţă. Voia să vadă cum era raiul şi iadul. Şi cum trăise cinstit, dorinţa i-a fost îndeplinită.
Mai întâi a fost dus în iad, unde a văzut mese întinse şi încărcate cu bucate ademenitoare, doar că mesenii păreau flămânzi şi mânioşi. Erau aşezaţi la doi metri de masă şi se foloseau de nişte beţe lungi de tot, astfel încât nu izbuteau să ducă nimic la gură. Aceasta fiind pricina suferinţei şi supărării lor.
Omul a fost dus apoi în rai, unde a avut parte de aceeaşi privelişte.
- Iată, a spus el la întoarcere. Mesele sunt la fel, mâncarea aşijderea, beţele tot aşa. Numai că mesenii păreau mulţumiţi şi sătui.
- Cum aşa?
- Pentru că se hrăneau unii pe alţii.
Se spune că Rumi ar fi zis:
- După o vreme, când nu vom mai fi, se va vedea dacă-şi va aduce aminte cineva de noi. Legile vechi sunt cele mai trainice. Aveţi încredere. Aţi auzit multe poveşti care începeau cu „...a fost odată un leu...”. Dar câte din cele pe care le-aţi auzit începeau cu „...a fost odată un şacal...”?
|