Venus.org.ro feminitate la superlativ

 

Mokusen Hiki trăia într-un templu din provincia Tanaba. Unul dintre discipolii săi se plângea de zgârcenia soţiei sale.
Mokusen se duse la femeie şi-i arătă pumnul strâns.
- Ce înseamnă asta? Se supără femeia.
- Să presupunem că mâna mea ar fi tot timpul aşa. Cum ai crede că e?
- Diformă.
Atunci Mokusen îi arătă mâna cu mâinile răşchirate.
- Dar dacă ar fi aşa?
- E un alt fel de diformitate, spuse femeia.
- Dacă ai înţeles vei fi o soţie bună, încheie Mokusen.
După această discuţie, femeia îşi ajută soţul nu numai să strângă banii, dar şi să-i împartă.

Odată Khidr merse la palatul regelui şi îşi croi drum până în faţa tronului.
Atât de stranie era apariţia lui încât nimeni nu îndrăznise să-l oprească.
Regele, care era Ibrahim ben Adam, îl întrebă ce caută.
Vizitatorul spuse:
- Caut un loc de dormit în acest caravanserai.”
Ibrahim răspunse:
- Acesta nu-i un caravanserai, e palatul meu.”
Străinul spuse:
- Al cui a fost înaintea ta?”
- Al tatei”, răspunse Ibrahim.
- Şi înainte de asta?”
- Al bunicului.”
- Şi locului ăsta, unde oamenii vin şi pleacă, rămânând o vreme şi apoi pleacă mai departe, tu-i spui altcumva decât caravanserai?!”

Într-o zi regele se simţi nesigur şi-i chemă la dânsul pe toţi înţelepţii aflaţi în slujba împărătească. Zise el:
- Ceva mă îndeamnă să caut un anumit inel, un inel care să-mi permită să-mi păstrez echilibrul sufletesc. Şi inelul acesta trebuie să fie astfel încât, atunci când sunt nefericit, să mă înveselească. Totodată, dacă sunt fericit şi mă uit la el, inelul trebuie să mă facă să mă rămân cu picioarele pe pământ.”
Înţelepţii se sfătuiră între ei, până ce în sfârşit luară o hotărâre în privinţa acestui inel care trebuia să satisfacă cerinţele regelui.
Pe inelul gândit de dânşii fură gavate adânc următoarele cuvinte: Şi aceasta va trece.