Venus - Povestiri cu talc (I)

Home

Povestiri cu talc (I)

Un maestru zen se plimba pe stradă, când un om a ieşit brusc dintr-un gang şi cei doi s-au izbit puternic unul de celălalt. Străinul şi-a ieşit din minţi de furie. Maestrul a făcut o mică plecăciune, a zâmbit amabil şi i-a spus:

- Prietene, nu ştiu care dintre noi este răspunzător de această întâlnire bruscă. Nu am intenţia să-mi pierd timpul făcând investigaţii în această direcţie. Dacă a fost vina mea, îmi cer iertare. Dacă a fost vina ta, consideră-te iertat.

După care a zâmbit din nou şi şi-a văzut de drum

- Spune-mi un singur efect practic, concret, al spiritualităţii, i s-a adresat scepticul, gata de o dispută filosofică.

- Iată unul, i-a răspuns Maestrul. Când cineva te insultă, îţi poţi ridica spiritul la o înălţime la care insulta nu mai poate ajunge.

Doi călugări aflaţi în pelerinaj au ajuns la ţărmul unui rîu. Pe malul rîului cei doi observă o tânără frumoasă, bine îmbrăcată, căutând să treacă pe celălalt mal. Ştiind că apa este destul de adâncă şi murdară, fata nu vroia să-şi murdărească hainele. Fără să stea mult pe gînduri, unul dintre călugări a luat-o în spate şi a trecut-o pe malul celălalt.
După aceasta, călugării şi-au văzut de drum. Cam după o oră de mers, celălalt călugăr a început să comenteze: "Ştii bine că nu este voie să te atingi de femei. Este împotriva regulilor noastre călugăreşti să te apropii de vreo femeie. Cum ai putut să încalci canonul aşa de uşor?"
Călugărul admonestat mergea în linişte. După un timp spuse: "Am pus fata jos pe malul râului de mai bine de o oră. Tu de ce o mai duci încă în cârcă?"