Venus.org.ro feminitate la superlativ

În Grecia antică Socrate (469- 399 DC), era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui.
Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus:
- Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi?
- Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei.
- Trei?
- Aşa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testam ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regula, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotrivă.. .
- Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi ceva rău despre el, cu toate ca nu eşti sigur că este adevărat?
Omul a dat din umeri, puţin stânjenit.
Socrate a continuat.
- Totuşi mai poţi trece testul, pentru că exista a treia probă - filtrul Folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
- Nu, nu chiar...
- Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?

Cineva îi spuse lui Diogene:
„Eşti bătrân, este timpul să te odihneşti”. Acesta i-a răspuns: „Cum aşa? Dacă aş alerga la curse şi aş fi aproape de ţintă, ar trebui să mă las moale, în loc să mă încordez şi mai mult?”

Filosoful Diogene îşi lua cina, care consta din pâine şi linte. Aristippus, un alt filosof, care trăia în permanenţă într-un confort considerabil întrucât îl omagia în permanenţă pe rege, i-a spus cu ironie:
„Învaţă ce înseamnă supunerea faţă de rege şi nu vei mai fi nevoit să trăieşte cu linte.”
Diogene i-a răspuns prompt:
„Învaţă să trăieşte cu linte şi nu vei mai fi nevoit să-l linguşeşti pe rege.”

Împăratul Alexandru cel Mare, apreciind înţelepciunea lui Diogene se oferi să îi satisfacă acestuia orice dorinţă ar fi avut.
Diogene, întins la soare, i-a răspuns doar „Nu-mi lua lumina soarelui“.
 

venus.org.ro