Venus.org.ro feminitate la superlativ

Glanda tiroidă

Hormonii produşi de glanda tiroidă au rol în reglarea metabolismului. Acest grupaj de celule în formă de fluture, situat la baza gâtului şi cântărind mai puţin de o uncie, transformă iodul mineral în tiroxină. Insuficienţa iodului conduce la o diminuare a activităţii tiroidei (hipotiroidie) şi la creşterea acesteia. Celulele glandei se măresc pentru a putea capta orice urmă de iod disponibilă din organism. Dar glanda pituitară nu este satisfăcută totuşi cu aceasta şi va simţi lipsa hormonilor tiroidieni, astfel că va continua să stimuleze tiroida producând TSH (hormonul de stimulare a tiroidei) pentru ca aceasta să producă mai multă tiroxină.

Dacă nivelul hormonilor tiroidieni este prea ridicat este ca şi cum ţi s-ar bloca supapa de benzină într-un Wolkswagen care merge cu 90 mile/oră. Combustibilul arde repede.

Deoarece rata metabolismului bazal creşte, o persoană cu hipertiroidie va simţi că se încălzeşte adesea, nu-i va plăcea căldura, va fi slabă şi va suferi de insomnie. Femeile pot chiar să facă febră pe anumite perioade de timp.

Glanda tiroidă produce suficientă tiroxină pentru o perioadă de 1-3 luni, de aceea poate să treacă un timp până când apar primele tulburări în metabolism.

Tratamentul cu plante pentru tiroidă durează în general între 1-3 luni. Pentru hipertiroidie este recomandat bugleweed sub formă de tinctură – o linguriţă în apă, de 3 ori/zi. Este bine totuşi ca acest tratament să se facă sub control medical. Medicii naturişti recomandă de obicei şi alte plante în asociere cu bugleweed. Dacă vă aflaţi deja sub tratament medicamentos este bine să vă sfătuiţi cu medicul în privinţa folosirii plantelor. În cazul hipotiroidiei se recomandă să includeţi (alge marine) în dieta dumneavoastră.

Algele verzi-albăstrui şi chlorella pot ajuta la reglarea metabolismului şi la vindecare.

Tiroida joacă un rol şi în comunicare, mărimea şi starea ei de sănătate determinând îngroşarea sau subţierea vocii.

Unele persoane au relatat că problemele legate de tiroidă le-au apărut atunci când au simţit că nu îşi pot folosi vocea pentru a-şi susţine punctul de vedere sau pentru a cânta de bucurie. Fără oxigen nu putem produce nici un sunet şi nici nu poate fi auzit, de exemplu, sunetul unui clopoţel.

Timusul

Timusul, situat în spatele inimii, produce timosina. Această glandă endocrină s-ar putea să aibă un rol mai important de jucat pentru organism decât a crezut medicina occidentală iniţial. Ceea ce se ştie până în momentul de faţă este că, în fragedă pruncie, celulele măduvei osoase migrează către timus, unde sunt transformate în celule imunitare. Inima însăşi este o glandă endocrină, în sensul că ea produce o proteină, peptida natriuretică, ce influenţează echilibrul sodiu-apă din organism.

În medicina tradiţională de pretutindeni, inima şi imunitatea nu sunt privite ca fiind funcţii separate. În momentele de stres sau de bucurie ne împreunăm mâinile în dreptul pieptului. Se consideră că atingerea acestei zone ne trezeşte curajul şi ne dă “inimă”. În mitologia populară occidentală, imaginea lui Tarzan bătându-se cu pumnii în piept este o reminescenţă a efectului energizant pe care îl are stimularea acestui centru.

Plantele folosite ca tonice cardiovasculare şi pentru întărirea inimii sunt: păducel (flori, frunze şi fructe) şi nalbă pentru calităţile sale calmante şi imunostimulatoare.

Pancreasul şi tractul gastro-intestinal

În zona din mijloc a trunchiului se află două centre endocrine: pancreasul şi glandele aflate în tractul gastro-intestinal. Funcţionarea acestor centre ne influenţează atât tonusul digestiv, cât şi pe cel emoţional. Fiecare dintre noi a putut să constate cum emoţiile neplăcute şi stresul generează reacţii aproape imediate la nivel digestiv.

Pancreasul conţine două tipuri de glande: exocrine, care produc enzime digestive – lipaza, proteaza şi amilaza – şi endocrine, numite insulele lui Langerhans care secretă două tipuri de hormoni: insulina, produsă de celulele alfa, şi glucagonul, produs de celulele beta. Rolul acestora este de a regla nivelul zahărului din sânge.

După ce am mâncat, de exemplu, celulele speciale aflate în pereţii vaselor de sânge, numite chemoreceptori sesizează creşterea concentraţiei de zahăr şi transmit imediat un mesaj pancreasului că este nevoie de insulină. Celulele alfa produc insulina, iar aceasta preia zahărul din sânge şi îl transferă celulelor drept combustibil. Când a fost eliminat suficient zahăr din sânge, celulele alfa reduc secreţia de insulină.

Dacă, dimpotrivă, nivelul zahărului din sânge scade prea mult, intră în acţiune celulele beta care produc glucagon. Acest hormon face ca zahărul stocat la nivelul ficatului şi al muşchilor să fie eliberat în sânge.

Aceiaşi hormoni sunt produşi şi atunci când suntem stresaţi.

Mai există o mulţime de glande endocrine sub forma unor mici aglomerări de celule răspândite în stomac, intestinul subţire şi ficat. Acest centru endocrin din mijlocul abdomenului este un adevărat grup de glande, situate aproape una de cealaltă, care produc multe tipuri de hormoni.

Pentru echilibrarea acestor centri endocrini se recomandă două plante: harpagop hytum procumbeus şi păpădie, flori, frunze şi rădăcină. Rădăcina de păpădie este mai eficientă crudă, dar are un gust mai bun când este prăjită. Toate părţile acestei plante pot fi consumate sub formă de ceai (o uncie la trei pahare de apă), sau sub formă de tinctură (câte o linguriţă de trei ori pe zi între sau înainte de mese). Oplapamax horridum se foloseşte de obicei sub formă de tinctură, 1/2 linguriţă de 2 ori/zi îniante de mese.

Suprarenalele

Glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor, în partea inferioară a spatelui şi sunt adeseori asociate în înţelepciunea tradiţională cu organele sexuale: ovarele la femei şi testiculele la bărbaţi. Aceşti centri, deşi diferiţi din punct de vedere al efectelor fiziologice sunt esenţiali pentru sănătatea organismului şi creativitate. Medulara suprarenală produce doar 2 hormoni: adrenalina, numită şi epinefrină şi noradrenalina sau norepinefrina. Toată lumea cunoaşte efectele adrenalinei: face inima să bată cu putere!

Glucocorticoizii, cum ar fi cortisolul din cortexul suprarenal, suprimă inflamaţiile şi inhibă unele funcţii imunologice. Aldosteronul, un corticoid mineral produs în cortex, ajută la reglarea echilibrului apă-săruri în organism.

Lemnul dulce stimulează glanda suprarenală, conducând astfel la creşterea secreţiei de aldosteron. Consumat în doze de o uncie de rădăcină uscată amestecată în trei căni de apă fierbinte (beţi câte o cană de 2-3 ori pe zi timp de 1-6 săptămâni), lemnul dulce este folositor persoanelor uscate, stresate, uşor constipate şi probabil imuno-depresive, dar ea poate produce şi o agravare a retenţiei de apă în organism. Persoanele cu hipertensiune arterială şi cele care au probleme cu rinichii trebuie să evite consumul în exces de lemn dulce (nu mai mult de o ceaşcă de ceai ocazional sau mai mult de două căni pe zi timp de 2 săptămâni).

Al treilea tip de hormon corticoid produs în cortexul suprarenal este sexsteroidul. Cei mai mulţi dintre hormonii sexuali sunt produşi de glandele reproducătoare: estrogenul şi progesteronul de ovare şi androgenii de testicule. Totuşi, o cantitate mică din aceşti hormoni este secretată şi la nivelul suprarenalelor la ambele sexe ca şi când corpul ar fi proiectat să aibă suprapuneri şi un sistem de back-up.

Binecunoscutul supliment hormonal DHEA (dehidroepiandrosteronul) care se găseşte în stare naturală atât la bărbaţi cât şi la femei, este produs în cortexul suprarenal. Nivelul său scade la ambele sexe o dată cu vârsta şi este cunoscut ca un “tonic reîntineritor” totuşi, ca orice tratament pe bază de hormoni, DHEA are efecte pozitive, dar şi potenţiale efecte secundare. Mari cantităţi din acest hormon au fost depistate la femei suferind de cancer la sân.

Mulţi dintre oamenii interesaţi de sănătatea lor şi-au dat seama că în vremurile stresante pe care le trăim, glandele suprarenale sunt de un real ajutor. Stresul cauzează foarte multe probleme. Nu orice persoană stresată sau obosită se va simţi revigorată dacă va consuma, de exemplu, o plantă foarte puternică cum e ginsengul. Totuşi, cei mai mulţi oameni beneficiază în urma consumului preventiv de adaptogeni – cum ar fi mai blândul ginseng siberian sau urzicile – în timpul perioadelor foarte stresante. Doza de ginseng siberian recomandată este de ½ - 1 linguriţă de 2-3 ori/zi de la 2-10 săptămâni. Sub formă de capsule trebuie consumate 2-3 g/zi.

Ceaiul de urzică este cea mai bună modalitate de a ne bucura de efectele nutritive ale acestei plante. Puneţi o uncie de plantă la 3 căni de apă; strecuraţi şi apoi beţi 1-3 căni/zi timp de 1-6 săptămâni. Puteţi adăuga coajă de portocală şi câteva flori de gălbenele pentru a-i îmbogăţi aroma.

Activitatea ovarelor şi a testiculelor este în legătură cu cea a glandelor suprarenale, deşi au funcţii diferite.

Multe dintre plantele care stimulează producerea acestor hormoni au pistile, dar florile sau rădăcina nu conţin progesteron sau tipul de estrogen folosit de mamifere. Mici cantităţi de estrogen specific plantelor, numit pitoestrogen, pot fi găsite în multe mâncăruri obişnuite din familia mazărei sau în anumite plante medicinale (rădăcină de lemn dulce, flori de trifoi roşu, rădăcină de dong quai).

Deşi nu este dovedit faptul că estrogenul vegetal, care este mai diluat, ar avea aceeaşi acţiune cu cea a estrogenului produs în corpurile noastre, s-a constatat totuşi că plantele cu efect de echilibrare hormonală au efecte puternice asupra sexualităţii umane.

Remediul pentru femei numit piperul călugărului normalizează secreţia de progesteron prin stimularea glandei pituitare din creier, îmbunătăţind astfel feed-back-ul între ovare şi glanda pituitară. Seminţele pot fi consumate sub formă de ceai (se pune o uncie la 3 căni cu apă şi se încălzeşte timp de 10 minute; se beau 2 căni pe/timp de 3 luni). Se poate folosi şi tinctura (o linguriţă dimineaţa imediat după trezire şi una înainte de culcare, timp de 3 luni).

Tonicele adaptogene ale suprarenalelor, cum ar  fi ginsengul, sunt de asemenea şi tonice sexuale pentru ambele sexe.

Feromonii

Deşi acesta nu este un centru endocrin propriu-zis, aceşti feromoni, ca şi hormoni, ne permit să simţim subconştient dacă cineva are un miros sănătos sau, dimpotrivă, dacă este atractiv sau neinteresant.

Printre plantele care amplifică vitalitatea şi şansele de supravieţuire se numără ceanothus spp, o plantă imuno-stimulatoare şi ardei iute. Le putem folosi în funcţie de toleranţa fiecăruia la gustul iute. Ceanothus spp se foloseşte sub formă de ceai în diferite afecţiuni (se pune o uncie la aproximativ un litru de apă; se fierbe timp de 15 minute; se strecoară şi se bea ½ uncie o dată, ori de câte ori este nevoie). Chili se poate folosi la gătit oricând dorim, având grijă să ne spălăm pe mâini după aceea.

venus.org.ro