Spiritualitatea și umorul

de Marvin Atudorei

Umorul este o expresie a libertății și fericirii interioare
Există o importantă legătură între latura spirituală a unui om şi dispoziția sa de a râde, pentru că am putea spune că ambele reflectă într-un anumit sens capacitatea acestuia de a fi fericit. Pentru un om spiritual umorul este o expresie a libertăţii şi fericirii sale interioare, iar pe de cealaltă parte, un umor de bună calitate ne face să descoperim libertatea şi fericirea vieții. 

Un umor bun ne relaxează, ne detensionează şi chiar ne ajută să înțelegem prin revelația hohotului de râs ce prejudecăţi şi rigidităţi mentale ne țineau până atunci prizonieri într-o stare de limitare şi încordare în situaţii care, adeseori, văzute din afară devin incredibil de hilare.

Totul e să putem comuta astfel punctul de vedere şi să putem vedea lucrurile şi din alt unghi. Dacă avem curajul să facem această comutare, descoperim că starea de fericire devine mult mai tangibilă şi că nu e neapărat nevoie să căutăm soluţiile într-un orizont nedefinit, ci adeseori acestea sunt amuzant de simple şi ele se află chiar sub nasurile noastre.

Din punct de vedere spiritual, starea de fericire şi bună dispoziţie este văzută ca o stare firească de armonie cu lumea şi cu sensurile sale fundamentale. Tocmai de aceea un „înţelept trist” reprezintă un non-sens, pentru că un adevărat înţelept e o reflectare vie a armoniei şi frumuseţii lumii.

Umorul ne ajută să trecem dincolo de limitele egoului
Tradiţiile spirituale afirmă că ritmurile şi legile tainice ale lumii nu au doar un caracter fizic, ci şi unul sufletesc, sau altfel spus, spiritual. Atunci când mai ales din punct de vedere sufletesc nu suntem în acord cu aceste legi ale armoniei universale, apar stările de tristeţe, boală şi suferinţă şi ele exprimă o stare de ignoranţă şi incoerenţă.

În acest sens, pentru a ne regăsi echilibrul cu lumea şi cu noi înşine, starea de umor constituie un factor pe care majoritatea oamenilor spirituali ai umanităţii l-au apreciat şi l-au folosit din plin. Ei au folosit umorul pentru a se dezbrăca de tot ceea ce este fals, iluzoriu şi impur în primul rând din ei înşişi şi apoi pentru a-i ajuta în acelaşi mod şi pe ceilalţi.

Este important să subliniem că această raportare plină de umor a oamenilor de spirit faţă de semenii lor a fost întotdeauna caracterizată de dragoste şi altruism şi niciodată de ironie batjocoritoare. Dealtfel râsul sardonic, răutăcios este o formă de manifestare a ego-ului (egoismului) şi nu are nimic de-a face cu veselia şi bonomia.

Râsul are efecte tonice: elimină stresul, ne decondiţionează de anumite prejudecăţi şi idei aberante. Umorul ne ajută să trecem dincolo de limitele egoului, după cum spune şi celebrul proverb „Ridendo castigat mores”, adică prin râs se îndreaptă moravurile. Aşadar e foarte indicat să râdem cât mai des, deoarece în stările de veselie şi fericire, fiinţa umană este mult mai receptivă la stările benefice, elevate.

Este semnificativ să remarcăm faptul că nivelul spiritual al fiecărui om se vede şi după modul în care râde. Dacă o ființă umană are un umor stenic chiar şi în situaţiile dramatice, atunci înseamnă că ea poate să transceandă condiţionările vieţii. Dacă însă o persoană nu poate să râdă prea uşor şi este mai mereu excesiv de serioasă şi încrâncenată, înseamnă că este foarte mult condiţionată de propriile sale limitări şi tocmai de aceea ar avea cu atât mai mult nevoie de o doză bună de umor.

Prin râs ne amplificăm încrederea în sine, expansivitatea și starea de detașare spirituală
Prezenţa celor fericiţi şi plini de umor este foarte dinamizantă, o astfel de ființă fiind dealtfel imediat remarcată de către cei din jur. Prin influenţa contaminantă a unei ființe care manifestă un savuros simţ al umorului se trezesc astfel şi în ceilalţi stări euforice, prin care devin cu toţii mai buni, mai deschişi, mai calzi şi mai armonioşi, renunţând la o serie de prejudecăţi şi idei eronate care îi făceau să fie închistaţi, nefericiţi sau răutăcioşi.

Râsul devine astfel cea mai uşoară modalitate de a realiza starea de detaşare spirituală. Dealtfel însăşi dinamica intrinsecă a unei glume presupune crearea unui moment de vid mental, în care dacă ai „prins poanta” tot sistemul de coordonate anterior se răstoarnă în mod subit şi apare acea nouă înţelegere, acea „revelaţie iluminatorie”, ce este o stare de ieşire din vechea idee-mentalitate printr-o veritabilă detaşare euforică.

Acest important aspect spiritual a fost cu precădere integrat în tradiţia zen, în care prin intermediul unor formulări intenţionat bulversante şi chiar năucitoare, dar pline în acelaşi timp atât de un sens profund cât şi de umor, mintea aspirantului era proiectată din starea discursivă a mentalităţii obişnuite într-o stare de vid ce îl deschidea către realitatea inefabilă a iluminării spirituale.

Totodată, oamenii care râd devin spontani, comunicativi şi lipsiţi de suspiciuni bolnăvicioase. Prin râs ne amplificăm încrederea în sine, expansivitatea şi este binecunoscut faptul că de la cel care râde cu voie bună nu vă puteţi aştepta la fapte rele.

Raportat la scara întregii omeniri, acest adevăr a fost exprimat într-un mod foarte sugestiv de Oscar Wilde care spunea că „Dacă umanitatea ar fi învăţat să râdă, sensul istoriei acestei planete ar fi fost fără îndoială altul.” Iar despre deziteratul spiritual al omenirii, Andre Malraux spunea că „Secolul XX va fi spiritual sau nu vafi deloc”.

Aşadar, avem nevoie să fim spirituali şi avem nevoie să râdem. Pentru că nu vom putea fi niciodată cu adevărat spirituali dacă ne pierdem simţul umorului. De fapt, a fi spiritual înseamnă în primul rând a urma o cale a transformării interioare, iar pentru aceasta umorul are cu atât mai mult aici un rol esenţial tocmai pentru că el ne scoate din vechiul nostru punct de vedere şi astfel ne face să ne vedem pe noi înşine din afara noastră şi în felul acesta evidenţiază exact acele dogme şi prejudecăţi care ne încorsetează şi ne îndepărtează de firescul esenţial al vieţii.

 

Recomanda acest articol