Măreşte-ţi puterea de concentrare! (II)

de Aida Călin

Mintea este asemeni unei maimuţe
Cu cât vrei să o linişteşti folosind forţa, cu atât ea va refuza mai mult să se conformeze şi va sări încă şi mai agitată dintr-un loc în altul. Concentrarea mentală poate fi descrisă prin „a nu acţiona”. Practicanţii ZEN o numesc „a sta pur şi simplu” (ZAZEN)

A te concentra înseamnă să reuneşti totul într-un centru, să aduni, să focalizezi
Prin concentrare mentală mintea se focalizează asupra unui unic scop fără să mai poată sări la un alt subiect pe o perioadă fixată de timp. Opusul concentrării este dispersia, împrăştierea. În acest caz, mintea necontrolată trece brusc de la la un subiect la altul, nefixându-se asupra a ceva anume. Din nefericire, aceasta este condiţia mentală a majorităţii oamenilor din zilele noastre. Atunci când percepe un obiect exterior, mintea ia forma acelui obiect.

Mintea umană recepţionează permanent informaţii din lumea exterioară prin intermediul celor cinci porţi ale simţurilor: miros, gust, văz, pipăit, auz. Din totalitatea informaţiilor primite de la simţuri, mintea are capacitatea de a le selecta numai pe acelea care prezintă importanţă la un moment dat. Această selecţie este realizată prin focalizarea atenţiei asupra unei informaţii particulare, ignorându-le pe toate celelalte mai puţin importante. Cu cât atenţia este mai focalizată asupra unui anumit simţ, cu atât cantitatea de informaţii primită prin el creşte, iar volumul de informaţii recepţionat de la celelalte simţuri diminuează în intensitate, putând fi chiar ignorate de către minte.

O caracteristică specială a minţii umane este capacitatea de focalizare a atenţiei spre lumea interioară a sentimentelor, a gândurilor şi a ideilor. Mai mult decât atât, mintea umană poate fi focalizată asupra ei însăşi – acest fapt prezentând o reală importanţă, deoarece creează posibilitatea controlului mental. Această facultate a minţii umane, de a modifica la voinţă orientarea atenţiei conştiente, reprezintă mecanismul de bază al concentrării mentale.

Concentrarea mentală este o modalitate de a iniţia procesul de armonizare cu energiile subtile macrocosmice a căror manifestare vizibilă este obiectul concentrării. Nu încerca să grăbești acest proces, lăsă lucrurile să curgă de la sine. Aici, cunoaşterea vine de la obiect către subiect. „Concentrare” înseamnă aşadar a fi într-o stare de aşteptare hiperatentă, precum pisica ce pândeşte vizuina şoricelului, aşteptându-l să iasă: neprevăzutul se poate petrece într-o clipită.

Exercițiu: Ce îți poate spune un măr 
Concentrarea presupune existenţa unui obiect care serveşte drept suport fixării mentalului. Retrage-te într-o cameră liniştită. Aşează-te într-o poziţie confortabilă. Închide ochii.

Concentrează-ţi atenţia asupra unui măr: analizează culoarea, forma, mărimea, diferitele părţi, cum ar fi: coaja, pulpa, sâmburii etc. Te poți gândi la locul de unde provine, de asemenea la gustul dulce sau acru, la efectele asupra digestiei sau asupra sângelui.

Prin asociere, ideile relative la alte fructe pot încerca să apară. Însă mentalul poate să întreţină şi o altă imagine, străină, şi poate să înceapă să vagabondeze. Se poate gândi la un anume prieten pe care trebuie să-l întâlnească la ora patru în oraş, că trebuie să cumpere biscuiţi sau un caiet. Poate reflecta la un eveniment supărător care s-a produs recent.

Urmărește să ai o gândire bine definită şi să împiedici apariţia oricărui gând ce nu are legătură cu obiectul considerat. Va trebui să perseverezi pentru a obţine rezultate în acest sens, căci mentalul va face tot ce va putea pentru a reveni la agitaţia lui obişnuită şi familiară.

Acest exerciţiu seamănă într-o oarecare măsură cu ascensiunea unui munte. Când vei constata că evoluezi în meditaţie, vei simţi nevoia să practici din ce în ce mai mult. Va fi din ce în ce mai uşor şi mai frumos. După cum în planul fizic acţionează anumite legi specifice (gravitaţia, coeziunea etc.), tot astfel, legi precise ale gândirii acţionează în planul mental sau în lumea gândirii: asocierea, relativitatea, continuitatea, rezonanţa etc.

Alte exerciţii de concentrare:
- Aşează-te într-o postură confortabilă, cu spatele drept, la o distanţă de 30-40 cm de un ceas. Concentrează-te asupra tic-tac-ului său. Deşi mentalul vagabondează, fă eforturi în mai multe rânduri să îi auziţi sunetul. Verifică cât timp poate să rămână mentalul fixat asupra sunetului, fără întrerupere.

 - Aşează-te în faţa ta o lumânare aprinsă şi urmărește să te concentrezi asupra flăcării. Când obosești, închide ochii şi creează mental imaginea flăcării.

- Aşează-te într-o postură confortabilă şi concentrează-te asupra uneia dintre nenumăratele virtuţi abstracte, de exemplu compasiunea. Oprește-te asupra acestei virtuţi cât mai mult.

Atunci când vei reuşi să menţii concentrarea chiar pentru câteva minute, spontan, parcă printr-un miracol, începe să apară calmul. Mintea şi corpul tău intră într-o stare de tihnă, de pace.

Respiraţia, bătăile inimii, metabolismul însuşi se reduc. Ritmul întregii fiinţe încetineşte şi devine mai lin, mai blând, mai subtil. Aceasta este seninătatea, un tip cu totul special de seninătate; ea aduce avantaje importante, materializate într-o abordare mai calmă, mai productivă, mai echilibrată a vieţii.

În cazul exerciţiului de concentrare care are ca punct de plecare observarea respiraţiei, practicarea activităţii de pătrundere înseamnă a ne îndrepta atenţia de la gânduri la respirație. În decursul acestui proces, gândurile au rămas în fundal, respiraţia fiind plasată în centrul conştiinţei.

Acum gândurile voastre devin acest centru, dar continuă să refuzi să te laşi prins de ele, mental sau emotiv sau să le laşi să te poarte în călătoriile lor fanteziste. Pur şi simplu, observă-le cu aceeaşi detaşare vigilentă cu care ți-ai urmărit respiraţia. Lasă-le să se deplaseze, aidoma reflecţiilor norilor pe apă, dar concentrează-te asupra punctului din care apar şi în care dispar, ca şi a spaţiului dintre ele, atunci când mintea se goleşte şi rămâne în ea însăşi.

Concentrarea este facilitată dacă sunt îndeplinite următoarele deziderate:
- un scop bine definit, aspiraţie, atenţie, care vor conduce la succes în ceea ce priveşte concentrarea.

 - răbdare, voinţă dură ca diamantul şi tenacitate în urmărirea scopului propus.
 
- vigilenţă şi continuitate în lupta împotriva dezordinii şi agitaţiei mentalului.
 
- puterea de concentrare creşte eliminând preocupările şi dorinţele inutile, practicând disciplina tăcerii timp de o oră sau două pe zi, practicând tehnici de respiraţie conştientă, mărindu-vă discernământul.

 

Recomanda acest articol