Cel mai bun moment pentru relaxare este acum

de Oltea Mutulescu

Ce înseamnă relaxarea?
Un moment pe care o să ţi-l permiţi cândva – în vacanţă, în hamac, în concediu sau când închei cu bine treburile zilnice?

Trăim cu sentimentul de permanentă urgenţă. Şi de obicei amânăm relaxarea până când bifăm tot pe lista noastră cu „lucruri de făcut”. Or, fireşte, întotdeauna mai ai ceva de făcut.

Relaxarea  este mai degrabă  o calitate a inimii, la care ai acces foarte simplu. Te poţi  relaxa  chiar acum. Iar creativitatea merge mână-n mână cu relaxarea..

Pentru asta învaţă să răspunzi cu optimism evenimentelor vieţii.

Transformă telenovela într-o comedie
Propriile sentimente nasc efectul bulgărelui de zăpadă. Cum? Un sentiment pozitiv  cheamă un alt sentiment  pozitiv. Şi tot aşa până când ţi se umple inima de bucurie. Iar o inimă împlinită ştie că nu e timp mai bun pentru relaxare decât momentul prezent. Dacă nu acum,  atunci când?

Respiră liniştită ca un bebeluş
Ai  avut o zi încărcată la birou? Profită de momentele de aşteptare la cabinetul dentistului ori de aglomeraţia din trafic. De momentele când eşti la coadă la Administraţia Financiară ori la supermarket.

În loc să te enervezi sau să ai un discurs interior despre metroul care nu mai soseşte odată, fii atentă la propria respiraţie. Ne putem relaxa chiar şi în picioare. Priveşte-ţi  cu un ochi lucid şi  binevoitor propria respiraţie. E prietena ta. Zâmbeşte-i!

Stai în picioare, dreaptă, cu tălpile aşezate paralel, la o distanţă de 20 centimetri. Imaginează-ţi că atingi cerul cu creştetul capului. Îndreaptă-ţi spatele. Da! Aşa! Trage aer în piept de trei ori. Ridică şi coboară umerii până când îi simţi  relaxaţi. Îndreaptă-ţi capul şi spatele până când simţi întreaga musculatură a toracelui şi braţelor în repaus.

Muşchii feţei se relaxează treptat. Închide ochii pentru câteva clipe. Respiraţia ta devine lentă, capătă un ritm natural, aşa cum au bebeluşii. Fii una cu respiraţia ce curge ca un râu uşor şi proaspăt.

Respiră prin inima arborelui
Rămâi în această postură corporală şi imaginează-ţi că eşti un copac. Trupul şi capul tău sunt ramurile. Picioarele sunt rădăcinile. Inspiră adânc şi expiră uşor aerul din plămâni. Dacă te simţi bine mai fă o dată.. Şi acum îndreaptă-ţi atenţia către inima copacului.

Verifică postura dreaptă, cu umerii foarte destinşi, cu capul uşor, pieptul şi abdomenul relaxate. Respiră liber, calm, profund. Discursul tău interior despre evenimentele de la birou se opreşte. Tensiunile inutile dispar. Revii cu atenţia la nivelul pieptului. Continuă să simţiţi inima arborelui. Rămâi aici preţ de un minut.

Şi uite aşa, respiraţia, această funcţie automată, trece pe comandă conştientă. Este o tehnică simplă. Nu cere nici o mişcare deosebită, nu-ţi încarcă programul zilnic. Necesită doar atenţie. Exerseaz-o de trei ori pe săptămâna şi vei învăţa să fii relaxată mereu.

 

Recomanda acest articol