Maica Tereza din Calcuta - un exemplu de compasiune și dăruire pentru semeni

Adina Gheorghe

Despre viața Maicii Tereza
Maica Tereza s-a născut în 26 august 1910 la Skopje, Iugoslavia, într-o familie de origine aromână. S-a numit Agnes Bojaxhiu. A crescut într-o familie credincioasă. Mama sa Drone ajuta bolnavii și săracii din oraș ducându-le mâncare și haine. Agnes, alintată de familie Gonxha (care înseamnă „boboc”) a urmat cu mare entuziasm sfaturile religioase ale mamei ei și o însoțea adesea când mergea să-i ajute pe săraci și pe bolnavi. 

Maica Tereza a mărturisit că a simțit chemarea lui Dumnezeu prima dată în jurul vârstei de 12 ani când a cunoscut un preot iezuit care era misionar în India și a aflat despre activitatea acestuia.  La 18 ani a ales să devină călugăriță în Congregația Doamna Noastră a lui Loreto. A mers mai întâi, pentru două luni, în Irlanda, la Dublin, unde Congregația își avea Casa Mamă. Apoi a plecat în India la Darjeeling pentru a-și realiza ucenicia. După doi ani, în 1931 a făcut legământul religios de călugărie și și-a ales numele de Tereza. Și-a ales acest nume pentru că a admirat-o foarte mult pe Sfânta Tereza de Lisieux - o sfântă modestă care și-a dedicat viața rugându-se pentru cei săraci. 

După ce a plecat din mănăstirea din Darjeeling, tânăra maică a fost trimisă la High School din cartierul Entally din Calcuta, un mare colegiu al Congregației Doamna Noastră a lui Loreto. Aici a primit misiunea de a preda istoria și geografia și de a se ocupa de educația religioasă a tinerelor indiene aparținând celor mai bogate familii din oraș. 

Totuși Maica Tereza nu a renunțat la idealul ei de a ajuta săracii. Când avea 12 ani a fost sfătuită să se roage pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu și a făcut mereu aceasta. Ea a înțeles că în viața spirituală, cel mai important este să simți care este voia lui Dumnezeu și să o împlinești. Ea s-a considerat a fi „un creion în mâna lui Dumnezeu”.

În 1946 a hotărât să facă o adevărată „revoluție” în propria sa viață și să-și urmeze chemarea. A cerut superiorilor ei să poată ieși din mănăstire pentru a începe o nouă activitate în slujba celor mai săraci dintre săracii orașului. În 1948 a plecat din mănăstire renunțând totodată la o viață confortabilă. Nu avea nici un sprijin uman sau material, era la fel de săracă precum săracii pe care voia să-i ajute, însă a avut tot timpul credința de nezdruncinat că Dumnezeu o va ajuta și-i va da toate mijloacele necesare pentru a-și împlini misiunea. În 1949 a înființat Congregația Misionarele Carității. 

Și-a dăruit viața lui Dumezeu și ființelor care aveau nevoie de ajutor
A ales să ajute copiii săraci sau abandonați, bolnavii, muribunzii, leproșii. Nu a fost descurajată de piedici, de birocrație, de faptul că unii nu au înțeles ceea ce dorea să facă și au căutat să o împiedice. A mers înainte cu credință și cu o perseverență impresionantă. 

A dorit să aducă bucurie și iubire în viața tuturor ființelor pe care le-a întâlnit. La un moment dat, după ce a devenit cunoscută de foarte mulți oameni prin activitatea ei, a fost sfătuită să-și facă și ea cărți de vizită așa cum au toți oamenii importanți. A mărturisit la un moment dat despre aceasta: „Am ascultat acel sfat. Mi-am facut și eu cărți de vizită. Nu mi-am scris pe ele, așa cum se obișnuiește, titlurile, pentru că eu nu sunt nimic, sunt mai puțin decât nimic. Am scris doar câteva fraze care sunt programul meu de viață:

«ISUS este fericit să vină la noi,
precum ADEVĂRUL să fie rostit,
precum VIAȚA să fie trăită,
precum LUMINA să fie aprinsă,
precum IUBIREA să fie iubită,
precum BUCURIA să fie dată,
precum PACEA să fie răspândită.
Maica Tereza»

Această carte de vizită îmi permite să fiu în ton cu obiceiurile oamenilor importanți pe care îi întâlnesc adeseori. Ei îmi dau cărțile lor de vizită și în schimb eu le-o ofer pe a mea. Dar, totodată răspândesc un gând bun, un mesaj. Cine știe dacă nu cumva cineva, citind aceste rânduri, va medita asupra tâlcului lor adânc. Se poate face bine și în felul acesta.”

Unii dintre cei care au cunoscut-o personal au afirmat că nu era posibil să te apropii de ea, să vezi ceea ce făcea, să o auzi, să îi vorbești fără să primești de la ea „ceva” care, într-un anume mod tainic îți transforma viața. 

A avut o forță interioară pe care unii au numit-o „supraumană” 
Maica Tereza s-a remarcat prin dăruire, generozitate, putere de sacrificiu, o extraordinară putere de a munci pentru binele celorlalți, dinamism, tenacitate, perseverență. A fost o femeie mică de statură, care părea foarte plăpândă, însă s-a dovedit a fi foarte puternică și impresionantă prin tot ceea ce a realizat. Credința în Dumnezeu i-a dat foarte multă putere.

Ea a marcat profund și binefăcător viața foarte multor oameni. A inspirat iubire și bunătate, compasiune și fraternitate, umilință și putere de sacrificiu. A motivat foarte mulți oameni să aibă grijă de semenii lor, de cei aflați în dificultate, de copiii abandonați, de muribunzi, de cei bolnavi. 

A pornit pe acest drum al ajutorării săracilor doar cu Dumnezeu. Gradat i s-au alăturat, fiind inspirate de dăruirea ei și de credința în Dumnezeu, multe alte persoane. În 1992 Congregația misionarele Carității avea 3500 de călugărițe care activau în 95 de țări. Ele au grijă de sute de mii de persoane: săraci, copii abandonați, muribunzi, bolnavi, leproși.

A fost și rămâne un exemplu 
Maica Tereza este un exemplu de compasiune, credință, tenacitate și umilință pentru orice femeie. Aceste virtuți sunt universal valabile indiferent de naționalitate, religie, integrare socială sau profesională. Indiferent care este statutul nostru ca femei (familial, profesional, social) merită să trezim aceste valori în sufletele noastre. 

Feminitatea elevată înseamnă și iubire, bunătate, generozitate, compasiune, tenacitate și perseverență în împlinirea idealurilor binefăcătoare, de aceea merită să ne dorim aceste virtuți, să le admirăm la toate femeile care le manifestă și să le trezim în sufletele noastre.

Din înțelepciunea Maicii Tereza
•„Tu poți face ceea ce eu nu pot face. Eu pot face ceea ce tu nu poți face. Împreună putem face mult mai mult și totodată minunat.”

•„Pacea începe cu un surâs.”

•„Pune credință în lucrurile mici pe care le faci, pentru că în ele stă puterea ta.”

•„De fiecare dată când zâmbești cuiva, este un gest de dragoste, un dar către acea ființă.”

•„Lucrurile bune sunt zalele care formează lanțul iubirii.”

•„Eu sunt un mic creion în mâinile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de dragoste lumii.”

•„Știu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce.”

•„Cuvintele de bine pot fi scurte și usor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite.”

 

Recomanda acest articol