Helena Petrovna Blavatsky, vizionară şi iniţiată

de Alexandra David

Se naşte la 12 august 1831, în Rusia. Tatăl său, de origine germană, este colonel în armata ţaristă, iar mama sa, scriitoare de nuvele sub pseudonim, este înrudită cu familia imperială a Rusiei. Îndrăgeşte lectura încă de mică şi citeşte multe despre ocultism.

La vârsta de 17 ani, familia decide să o mărite cu generalul Blavatsky – viceguvernator al provinciei ruseşti Armenia, în vârstă de 40 de ani. După ceremonie, Helena fură un cal, cu care traversează munţii şi fuge la bunicul său, la Tiflis, în Georgia.


În căutarea cunoașterii
Următorii zece ani şi-i petrece călătorind în diferite locuri sfinte şi întâlnind dervişi turci, înţelepţi egipteni, pe învăţatul Paulos Metamon, vraci amerindieni, pastori mormoni, vrăjitori specialişti în voodoo, asceţi indieni şi, în cele din urmă, pe aşa-numiţii Mahatmas din Tibet, membri ai unei Mari Fraternităţi Albe, despre care ea este singura care a povestit în acele timpuri.

Când revine în Rusia, sora ei Vera scrie despre puterile oculte pe care Helena le căpătase între timp. Este vorba despre capacitatea de a citi în „lumina astrală” şi de a vedea fluxurile de gândire ale persoanelor vii, dar şi ale celor decedate. Urmează câţiva ani de experienţe mistice, printre care şi dedublarea, după care, între 1865 şi 1873, întreprinde a doua mare serie de călătorii din viaţa sa.

Vizitează Europa de Est şi Balcanii, Egiptul şi Siria (unde are contacte cu comunitatea druzilor), Italia (unde Giuseppe Mazzini o iniţiază în carbonarism), apoi vizitează pentru a doua oară Tibetul, unde rămâne doi ani alături de maestrul Koot Hoomi.


Viaţa şi opera sa o califică fără tăgadă în categoria geniu feminin
Revenită în Egipt, întemeiază, împreună cu Emma Cutting (viitoarea Emma Coulomb), o societate spiritistă, urmând principiile lui Allan Kardec, pedagogul francez care dezvoltase mai multe teorii referitoare la spiritism. Helena vizitează apoi  Ierusalimul, Odessa şi Parisul.

În 1873, la vârsta de 42 de ani, se stabileşte la New York. Aici se căsătoreşte pentru a doua oară, de data aceasta cu georgianul Michael C. Betanelly.

În septembrie 1875 întemeiază Societatea Teosofică, împreună cu colonelul Henry Steel Olcott ca preşedinte şi cu avocatul irlandez William Quan Judge, ca secretar. Deşi ea este principala animatoare a societăţii, în acte este trecută ca simplu secretar corespondent.

Scopurile acestei societăţi sunt legate de cercetările asupra naturii superioare a omului şi a puterilor sale latente, dar şi de deschiderea faţă de diferite religii şi doctrine filosofice.

În 1878, apar la New York cele două volume ale lucrării „Isis dezvăluită”. În timp ce New York Herald Tribune elogiază cartea, considerând-o una dintre creaţiile remarcabile ale secolului al XIX-lea, orientalistul Max Muller o consideră incompetentă pe autoare.

Între 1879 şi 1885 Helena călătoreşte din nou. În 1879 lansează la Bombay, împreună cu Olcott, revista „Teosoful”, în care este afirmată ideea unei înţelepciuni divine eterne, numită Teosofie, şi a existenţei unei Fraternităţi a Înţelepţilor.

În Sri Lanka, Blavatsky şi Olcott primesc pancha sila (confirmarea buddhistă în cinci precepte). În 1882, se instaleză în India, la Adyar, aproape de Madras, care devine centrul mondial al Societăţii Teosofice.

În 1885, Helena se întoarce în Europa. Vizitează Italia, Elveţia, Germania, Franţa şi Belgia. Din mai 1887, se stabileşte la Londra, unde întemeiază Blavatsky Lodge.

În octombrie 1888 apare şi o „Secţiune esoterică a Societăţii Teosofice”, destinată căutătorilor avansaţi. În următorii ani apar încă două lucrări ale Helenei Petrovna Blavatsky: „Cheia Teosofiei” şi „Doctrina secretă”.

Unii autori o consideră o impostoare, alţii o vizionară. Dar viaţa şi opera sa o califică fără tăgadă în categoria geniu feminin!

 

Recomanda acest articol