Lalla, „nebuna” sfântă a lui Dumnezeu

de Alexandra David

A trăit în secolul al XIV-lea, contemporană cu marele sufit Sayyid Ali Hamadani, cel care, în 1380, a convertit Caşmirul la islamism.

Nu există în prezent niciun manuscris original al operelor sale, dar s-au păstrat mai multe culegeri incomplete. Lordul George Griegson şi dr. L.D. Barnett le-au tradus şi publicat în 1920 sub titlul: „Lallavakyani sau rostirile pline de înţelepciune ale Lallei Ded, o poetă mistică a vechiului Caşmir”.

Lalla este amintită şi în tratatele despre istoria Caşmirului, care menţionează că s-a născut în satul Sempore, în casa unui pandit. Copilăria i-a fost marcată de viziuni spirituale, în urma cărora rămânea ore în şir în meditaţie şi contemplare.

Părinţii au căsătorit-o la doar zece ani, şi astfel a intrat într-o familie de nobili brahmani din Pampore. Deşi îşi îndeplinea cu stricteţe şi corectitudine atribuţiile, Lalla nu era privită cu ochi buni, căci cei din jur nu-i înţelegeau dorinţa de a se elibera de toate înlănţuirile lumeşti şi de a-şi revela Sinele.

Ea scrie despre acea perioadă: „O, suflet al meu, deşertăciunile amăgitoare ale lumii te-au azvârlit în destin, spulberându-ţi libertatea absolută. Din ancora ta de fier pare că n-a rămas nici urmă... Vai!, de ce ai dat uitării adevărata-ţi fire, Sinele?”


Din afară, pătrunde în inima ta!
Întâlnirea cu înțeleptul sufit pe nume Sad Mol o ajută pe Lalla să realizeze un adevărat salt şi să depăşească nivelul spiritual la care se afla. Ea povesteşte: „Guru-l meu mi-a dat o singură învăţătură: «Din afară, pătrunde în inima ta!» Aceasta a devenit pentru mine, Lalla, o lege şi poruncă sfântă şi astfel am început să dansez lipsită de orice veşminte.”

Alungată de soacra sa, devine ascetă, cântând şi dansând goală pretutindeni. Atunci când i se reproşa indecenţa, Lalla spunea că adevăraţii bărbaţi sunt foarte rari şi de aceea nu merită să se supună suferinţei de a se îmbrăca (pentru ea, un bărbat era doar cel care s-a identificat plenar cu Shiva, Eternul Masculin Divin).

Se povesteşte însă că într-o zi, observându-l pe înțeleptul Sayyid Ali, a fugit şi s-a ascuns în cuptorul unui brutar strigând: „Am văzut un bărbat!”.

Lalla descrie cu o extraordinară precizie ultimele etape ale urcuşului spiritual: „Eram în căutarea propriei mele fiinţe şi mă istoveam în van, căci nimeni nu a izbutit vreodată să obţină înţelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu prin strădanii sterpe. Atunci m-am absorbit în El (Sinele esenţă Atman) şi am pătruns fulgerător în încăperea nectarului – «luna» ascunsă – unde se află nenumărate ulcioare pline, din care însă, nimeni, nimeni (niciun om obişnuit) nu bea.”

 

Recomanda acest articol