Soluții pentru impasul în cuplu

solutii pt impasul de cupluPe ea începe să o enerveze felul cum îşi lasă el hainele prin casă, mânia de a deţine controlul asupra telecomenzii, tăcerile de seară care au înlocuit surprizele şi pasiunea de la început. El pur şi simplu nu mai suportă să o audă vorbind mai mult de cinci minute. Trebuie să recunoască amândoi: ceva s-a pierdut pe drum. Ce s-a petrecut? Haide să privim şi să descifrăm câteva situaţii „clasice”.

Ne îndrăgostim. Bucuria ne ia pe sus, trăim starea de imponderabilitate. E de ajuns să ne gândim la el/ea şi suntem topiţi. O privire, o atingere, inima ni se revarsă, realitatea îşi schimbă culorile, iar al nouălea cer pare mai aproape ca oricând. Timpul trece, iubirea creşte, se transformă şi ne transformă cum nici nu bănuiam la început.

Iată însă că vine un moment când relaţia ajunge în impas. Peste un an, peste doi, poate peste cinci…

„Eram un an de zile împreună” mărturiseşte Marina S. „când Costin s-a hotărât să meargă la un grup de dezvoltare personală. La început am fost încântată şi fericită pentru el. Căpăta văzând cu ochii mai multă forţă, hotărâre, voinţă. Dar, cu toate acestea, aveam sentimentul că se îndepărtează de mine. Nu-mi mai împărtăşea nimic, deşi cu colegii lui de grup părea dornic să vorbească ore în şir. Mă simţeam dată la o parte, inutilă, şi în acelaşi timp vinovată că îi reproşez şi reacţionez egoist.”

„Am plecat în străinătate mai multe luni” povesteşte şi Dorina B. „Eram căsătorită cu Alin de trei ani. Părea că nimic nu poate ameninţa afecţiunea dintre noi. Însă mediul cu totul nou la a trebuit să mă adaptez, oamenii atât de diferiţi şi situaţiile cărora le-am făcut faţă m-au transformat mult. Sigur, vorbeam la telefon foarte des, dar când m-am întors am fost uimită ce prăpastie se căscase între noi. El nu părea să bage de seamă. Se purta de parcă aş fi lipsit doar două zile şi o vedea în mine tot pe Dorina pe care o cunoştea el.”

Situaţii ca acestea pot fi numite simplu „impas fals” ori „fals sfârşit”.O iubire adevărată nu se va şterge cu buretele doar pentru că unul dintre iubiţi îşi explorează noi laturi ale personalităţii. În fond despre asta este vorba, despre evoluţie, despre transformare. Dacă în urma experienţelor sale, unul captează energii noi, diferite, şi celălalt se va îmbogăţi interior. La ce foloseşte să ne împotrivim noului? Merită să ne deschidem către celălalt cu empatia „dată la maxim”. Dacă o persoană se transformă, e foarte probabil că şi iubirea pe care o dăruieşte să capete o altă formă. Dar asta nu înseamnă că iubirea a dispărut. Ce poate ajuta într-o situaţie ca aceasta? Să înţelegem că nimic nu durează la infinit. „Eternă este doar transformarea.”

 

Iubiţii super-glue
Sunt şi situaţii în care dragostea dintre cei doi s-a stins. De cele mai multe ori din lipsa unei compatibilităţi reale, observată după ce „lună de miere” a luat sfârşit. Îndrăgostirea e un cocktail de iubire, atracţie erotică şi fascinaţie a noului. Peste asta se adaugă deseori un topping generos de autoiluzionare în legătură cu fiinţa iubită. Datorită lui se produc aşa-zisele dezamăgiri. În ciuda gustului amar, acestea sunt foarte sănătoase, fiindcă marchează sfârşitul amăgirilor.

De asemenea, relaţiile noastre apar datorită karmei noastre relaţionale. De aceea e posibil ca la un moment dat această pur şi simplu să se epuizeze. Dacă în mod real cuplul nu mai aduce nimic constructiv, e mult mai bine să-l desfacem. La urma urmei relaţia nu este un scop în sine. E, în cazul fericit, un mijloc prin care ajungem mai aproape de adevărata putere de a iubi. Când cuplul şi-a consumat resursele se vede uşor. Contează foarte mult intenţia amândurora, ce îşi doresc ei să aleagă. Pentru că şi în cazul în care orgoliul unuia (sau chiar al ambilor iubiţi) se va mai zvârcoli puţin, se va instala între ei o stare caldă de prietenie.

Cum ne detaşăm de gândul că relaţia de iubit-iubită s-a încheiat? Medităm la proverbul: „Numai ce nu are început nu are nici sfârşit.”

 

Iederă şi stejarul
Cele mai frecvente situaţii de impas pe care le trăiesc cuplurile se datorează însă dependenţei. Când unul dintre iubiţi îl cară în spate pe celălalt. Dependenţa se manifestă mai mult pe unul-două nivele – din cele şapte cu care fiinţa este înzestrată: vitalitate, sexualitate, voinţă, afecţiune, „Nu pot să trăiesc fără tine!”… Ca vers într-o baladă romantică sună bine. Dar ca replică din partea fiinţei iubite ar trebui să ne pună pe gânduri…

Există şi situaţii mai complexe de dublă dependenţă, când culmea! cuplul are o stabilitate uimitoare, pentru că acţionează pe principiul roţilor zimţate: unde nu ai tu, am eu, unde nu am eu, ai tu. Echilibrul e totuşi fragil şi, iarăşi, nu e o situaţie de dorit.

Cum, de unde porneşte totul? „Dependenţii” greşesc din start. Înainte de a fi într-o relaţie de cuplu oftează: „Dacă aş avea un iubit/iubită ce bine ar fi! Mi-aş găsi şi eu împlinirea! Aşa… ce pot să fac?” Ei aşteaptă să vină celălalt şi să le rezolve problemele. Ca celălalt să ia asupra lui responsabilitatea evoluţiei comune. Să fie stejarul pe care ei, ca şi iedera, să poată creşte, urcând voios spre soare.

Soluţia, în cuvinte, este simplă: fii la rândul tău stejar! Scutură-te de slăbiciuni, întăreşte-ţi coloana vertebrală, ia-ţi evoluţia în propriile mâini.

Şi gândeşte-te la citatul: „Cei care nu au nici un motiv să fie împreună nu au nici un motiv să se despartă.”

 

Când apropierea e fuziune
Cuplul este de fapt întâlnirea între două spirite libere. Tradiţiile spirituale afirmă că bărbatul şi femeia nu se contemplă pierduţi unul pe celălalt, ci merg alături, privind împreună înainte. Pentru căutătorii unei împliniri totale în viaţă, relaţia de iubire este altceva decât o staţie terminus sau un loc de odihnă cu bilet gratuit. E o cale regală spre desăvârşirea interioară.

În iubirea profundă, în fuziunea adevărată şi nu doar închipuită, îndrăgostiţii intră din nou în legătura cu inima existenţei. Chiar prin inima cuplului, atunci când ei devin „unul”. Rezonanţa este fenomenul care face posibilă conexiunea dintre ei. Uneori este spontană, dar poate fi şi trezită, amplificată conştient.

 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn