Femeie sau Fetiţa?

femeie sau fetitaMotto: O femeie care visează este o fetiţă care are nevoie să mai viseze, care TREBUIE să mai viseze. O femeie care visează este un suflet care zboară.

Am tot citit fel de fel de articole legate de vârstele femeii, de cum este ea la 20, 30, 40 de ani (se pare că acestea sunt singurele vârste luate în seamă) - ce vrea femeia şi cum se manifestă ea în relaţiile cu bărbaţii, despre crizele ei existenţiale, despre căutările ei, despre toată devenirea ei... Concluzia era că abia pe la 40 de ani femeia nu mai poate fi "dusă de nas", abia atunci ştie cu adevărat ce vrea, este echilibrată emoţional şi deţine răspunsuri la toate întrebările.

Am rămas puţin pe gânduri, încercând să-mi închipui cât de minunată voi fi eu la 40 de ani, când voi avea tot ce îmi doresc... hmmm... inclusiv pe bărbatul pe care n-am ştiut cum să-l vrăjesc la 20 de ani, căci, hmmm... eram prea mică şi neştiutoare şi-mi puteam prinde sufletul în nadă...

Am râs cu poftă ca un copil, amintindu-mi cum mă "găteam" când eram mică, încercând, cu fardurile mamei pe faţă şi cu pantofii ei cu toc în picioare, să mă simt mai mare decât sunt, gata de impresionat copiii din bloc care se uitau la mine cu ochii mari, plini de admiraţie.

Mi se pare oarecum nepotrivit să începem să ne raportăm fiecare la nişte şabloane temporale şi comportamentale aberante, care ucid sensibilitatea şi drăgălăşenia fiecăreia dintre noi, lumea noastră interioară şi tot ceea ce contează pentru sufletul nostru.

Am avut revelaţia copilului din noi, mereu pus pe şotii, năstruşnic şi plin de viaţa, pe care de multe ori avem tendinţa să-l înlăturăm tocmai datorită vârstei care ne impune anumite exigenţe și care de fapt ne este atât de necesar ca să fim cu adevărat vii!...

Am simţit că fetiţa din mine, cu toate gesturile ei copilăreşti şi cu toată naivitatea ei, e mult mai vie şi mai reală şi mai fericită decât multe chipuri inexpresive din jurul meu, îmbrăcate în haina unei vârste forţate şi lipsite de orice nuanţă. Ea știe să se bucure, să zâmbească, să zburde liberă, să plângă când o doare, fără să se teamă că lumea o va crede slabă...

Nu ştiu de unde e graba asta pe noi, femeile, să atingem performanţe ale seriozităţii duse până la extrem, să fim din ce în ce mai sobre, să facem întotdeauna ce trebuie, fără a ne permite greşeli, să devenim "femeia de 40 de ani" care alege ireproşabil pentru că le ştie pe toate.

Cred că de multe ori, indiferent de vârstă, uităm să fim noi şi încercăm să fim ceea ce vor alţii: previzibile şi naive la 20 de ani, atinse de carierism la 30 de ani şi extrem de înţelepte la 40... când de fapt, înlăuntrul nostru, rămânem nişte copile toată viaţa.

Doresc să fiu Femeie şi Fetiţă, floare şi boboc, ploaie şi picătură, lumina din puterea zilei şi răsăritul trandafiriu... Fetiţă - nu răsfăţată - (copiii răzgâiaţi parcă nu au aceeaşi irezistibilă candoare), ci proaspătă, vibrantă, vulnerabilă şi curioasă, inocentă, simplă, ghiduşă şi râzând cu ochii, cu faţa şi cu toţi dinţişorii. Doresc să descopăr în fiecare zi ceva nou, să am ochii mari şi uimiţi, să risc fără a mă gândi că îmi asum riscuri, să mă joc cu lumea întreagă cu credinţă în puterea mea, să visez. Să alerg după fluturi, să am cireşe la urechi şi în toate buzunarele! Să sar din când în când în băltoace şi pe arcurile din pat. Să mă bat cu perne. Să vorbesc cu buburuzele în iarbă. Să alerg cu prietenii prin lanuri de maci, prin poieni şi păduri fermecate. Să fiu mândra de pantofiorii mei roşii. Să roşesc când mă priveşte un băiat drăguţ. Să nu ştiu chiar toate răspunsurile... şi să pun multe multe întrebări! Să cred în Moş Crăciun, în zâne, în basme şi chiar în Făt-Frumos. :)

 

Şi Femeie... Femeie voluptuoasă, întreagă, ca un copac ce a înflorit şi acum rodeşte... conştientă de masculinitatea bărbatului meu, gata să îi răspund şi să rămân mereu şi semn de întrebare... Un pas în urma lui, ca o gheişa şi totuşi zburând înaintea lui ca o pasăre măiastră, provocându-l să se avânte spre înălţimi. Femeie ce cunoaşte echilibrul, tainele şi pe ea însăşi. Femeie ce aprinde cu lumina pe care şi-a trezit-o în ea, alte lumini...

Femeie şi fetiţă, lumină din puterea zilei şi răsărit trandafiriu. Curcubeu de culori. Femeie cu inima vie.

 

Citește și:
Bucuria Vieţii

 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn