Strategii de fericire - cum să transformi dorințele în preferințe

strategii de fericireDesenăm hărţi complexe cu tot felul de dorinţe: mai mulţi prieteni, un iubit, mai mulţi bani, mai multe cunoştinţe teoretice, un serviciu mai bun. Ne străduim să modificăm situaţiile şi oamenii ca să vină ca o mănuşă aşteptărilor noastre. Atunci când nu reuşim, ne iau cu asalt teama, frustrarea, iritarea, resentimentele, plictiseala, gelozia.

 

Fericirea se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi?
Ideile despre cum „ar trebui” să fie lumea, cum „ar trebui” sau „nu ar trebui” să se poarte ceilalţi cu noi, sunt himerice. Viaţa îşi are propriile sale raţiuni, chiar dacă nu le înţelegem întotdeauna din prima.

Există însă o soluţie înţeleaptă în jocul plin de surprize al existenţei: să ne gestionăm în aşa fel stările, încât să învăţăm ce vrea viața de la noi, indiferent de situaţia în care ne aflăm.
În general, dorinţele sunt însoţite de o stare de aşteptare chinuitoare pe care o proiectăm asupra persoanelor şi situaţiilor din jur. Cu cât este mai intensă această aşteptare, cu atât mai puternică este nefericirea pe care ne-o trezesc dorinţele neîmplinite. Dar dacă transformăm aceste dorinţe în preferinţe avem toate şansele să nu mai oscilăm între frustrare şi al nouălea cer.
Dacă ceea ce preferăm se petrece…este foarte bine! Dacă nu, este aproape la fel de bine. Când nu mai considerăm acel eveniment o condiţie esenţială pentru fericirea noastră ne relaxăm interior şi ne păstrăm încrederea că viaţa are daruri pe care ni le va oferi din clipă în clipă. 

 

Detaşarea are o putere magică, mai devreme sau mai târziu primim totul înapoi
Dacă într-adevăr renunţăm la ataşamentele noastre – materiale, sentimentale, mentale – ne vom simţi mai libere, mai deschise, mai optimiste. Starea noastră îi va determina spontan pe cei din jur să ne oglindească, iar asta ne va transforma în bine toate relaţiile.

Când viaţa noastră va fi un şir întreg de preferinţe şi începem să-i iubim pe ceilalţi cu toată fiinţa, alegând să le fim de folos în mod necondiţionat, descoperim că lumea este un miraculos „corn al abundenţei”, care ne oferă infinit mai multă siguranţă, plăcere, sănătate şi dragoste.

Când ajungem să nu mai avem nici o pretenţie de la ziua de azi şi de la cea de mâine, ne bucurăm din plin de tot ceea ce primim, ne entuziasmăm ca un copil şi apreciem la adevărata ei valoare fiecare experienţă pe care o trăim. Se spune că secretul fericirii durabile nu poate fi înţeles decât dacă este trăit.

 

Exersează în fiecare zi recunoştinţa – este o cale către fericire
Ce ai zice să începi chiar de azi? Rezervă-ţi o jumătate de oră sau o oră în care să te bucuri total de ceea ce ai, să trăieşti cu adevărat o stare de mulţumire interioară. Nu prea găseşti motive? Gândeşte-te mai bine. Dacă priveşti mai atent descoperi sigur ceva care merită recunoştinţă, ceva care ţi-a scăpat poate la prima vedere.

Recunoştinţă pentru mâncarea de pe masă, indiferent dacă este pregătită pentru vreo ocazie sau la fel ca în oricare altă zi. Recunoştinţă pentru că ai o casă, un apartament sau o locuinţă cu chirie care te fereşte de capriciile vremii. Pentru confortul de care ai parte, fără să te gândeşti la vila cu piscină sau la conacul pe care ţi le-ai dori undeva pe la marginea oraşului.
Recunoştinţă faţă de oamenii care te îndrăgesc. Concentrează-te asupra faptului simplu că există cel puţin câţiva oameni pe lume care te iubesc şi cărora le pasă cu adevărat de tine. Recunoştinţă pentru faptul că ai libertatea de a merge unde îţi doreşti, de a-ţi exprima nestânjenit opiniile, de a citi orice carte sau revistă pe care ţi-o doreşti.

Dacă ai un iubit sau un prieten special, gândeşte-te cu recunoştinţă la bucuria pe care ţi-o aduce în viaţă – fără să te gândeşti la ceea ce ai fi vrut să-ţi ofere, dar nu a făcut-o. Fii plină de recunoştinţă pentru amintirile plăcute. Nu te strădui să îndepărtezi amintirile neplăcute, ocupă-te pur şi simplu de cele încântătoare.

Fii plină de recunoştinţă pentru micile delicii senzoriale de moment – bucurii ale mirosului, gustului, văzului, pipăitului, auzului. Priveşte cerul, norii, bucură-te conştient de lumina soarelui, de flori sau de copacii de pe marginea drumului.
Fii plină de recunoştinţă pentru muzica preferată, pentru muzica pe care o asculţi de obicei.

Fii plină de recunoştinţă pentru orice te face să surâzi ori să râzi cu poftă în timpul unei zile. Când râzi, mulţumeşte pentru senzaţiile plăcute pe care ţi le provoacă râsul.
Fii plină de recunoştinţă pentru oamenii cumsecade, inteligenţi, calzi şi bine intenţionaţi care există pe lume. Nu-i căuta neapărat, observă-i doar, atunci când ai contact cu ei.

Fii plină de recunoştinţă pentru păsările pe care le auzi sau le vezi în cursul unei zile obişnuite. Fii plină de recunoştinţă pentru anotimpul în care ne aflăm.
Fii plină de recunoştinţă pentru toate momentele din viața ta în care ai trăit starea de fericire.

 

Recunoştinţa vie este un mod de a participa la prezent
Lista aceasta nu are nimic special. Este doar o sugestie. Un exemplu de lucruri plăcute şi obişnuite de care merită să fii conştient. Tu o poţi îmbogăţi în fiecare zi, poţi descoperi în fiecare zi noi motive de recunoştinţă. Când apare acest sentiment simţi nevoia de a spune „mulţumesc” cuiva sau pentru ceva. E o idee excelentă chiar să rosteşti acest cuvânt, în gând sau cu voce tare, după cum îţi vine mai uşor.

Recunoştinţa vie este un mod de a participa la prezent. De a-l accepta văzând partea plină a paharului, de a înlocui dorinţele care ne fac să simţim nemulţumire, frustrare, revoltă, nefericire cu preferinţe care ne lasă libertatea de a ne bucura de ceea ce avem.

Fă acest „exerciţiu de recunoştinţă” o zi, o săptămână, o lună. După ce reuşeşti câteva zile la rând să descoperi în tine însuţi şi să menţii o stare de armonie şi fericire, nimic nu te va putea opri până nu o vei obţine pentru totdeauna. Acum descoperi că punctul de sosire al călătoriei spre fericire se află chiar în tine însuţi.

 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn