Încântare şi uimire...




Mă minunez, căci trăiesc
minunareTu... Te simţi vreodată uimită de minunea vieţii tale? Te minunezi că trăieşti, te uimesc lucrurile cele mai mărunte şi cât de frumos se completează şi se întrepătrund toate, pentru a crea Viaţa ta?

În mare parte sensul vieţii este să fim capabile să descoperim minunea şi splendoarea clipei. Fiecare picătură de viaţă contează, fiecare picătură eşti tu. Vreau să spun... EŞTI AICI, ACUM, NU E UIMITOR?!

Acum 7 luni viaţa a ridicat pentru o clipă cortina şi mi-a arătat moartea. Bum! e de ajuns o secundă şi viaţa se transformă în moarte. Un accident, neatenţia cuiva... o pedală apăsată greşit... sau o boală gravă, un glonte, un infarct... Bum! Nu e extraordinar că ni s-a dat Viaţa?

VIAŢA. Fiecare secundă şi ceea ce este dincolo de ea. Ni s-a dăruit atât de mult, de fapt totul!!!


Viaţa e o minune
Poţi simţi minunea acestei clipe, oricând vrei. Indiferent de ceea ce ţi se petrece. Poţi să vrei să te minunezi şi pur şi simplu să te umpli de încântare şi uimire, uite-aşa, oricând vrei.

Avem o infinitate de motive pentru a ne minuna. Viaţa e o minune... crede-mă, ştiu ce spun, era să o pierd... Viaţa e o minune şi minunarea e viaţa. Ori de câte ori ne minunăm, oricând suntem încântate, uimite ne lăsăm pătrunse de viaţă. Viaţa e uimitoare!

Minunează-te. Acolo unde eşti, acum. Poţi? Poţi fi în minunare, în uimire, în încântare? Contemplând curioasă ca un copil desfăşurarea vieţii... admirându-i dansul furtunos sau calm? Iar dacă nu, care e motivul pentru care nu mai poţi trăi în minunare, încântată să descoperi viaţa - curioasă, mirată, uimită de ceea ce este?

Te sperie gândul de a admira viaţa aşa cum e într-adevăr, oricum e ea? Îţi este jenă să te minunezi căci nu mai eşti copil? Nu e potrivit, nu se cade să simţi încântare la vârsta ta, la servici, când munceşti, când te afli printre oameni „maturi”? :) Mirarea asta în faţa Vieţii nu e suficient de serioasă pentru cineva ocupat şi cu capul pe umeri? Dar... inima ce îţi spune ? Care-i motivul care te opreşte să te minunezi că trăieşti?


Fii copleşită de uimire
Ştii, clipa trece şi... la un moment dat vei muri. Şi atunci... wow. Vei realiza... îţi vei spune: „Toată viaţa am alergat după ceva care să merite, să mă încânte, să mă dea cu totul pe spate, să îmi dea sens vieţii... toată viaţa am aşteptat să se petreacă minunea, să se împlinească visul... ”

Şi... tocmai asta e... VIAŢA ESTE MINUNEA. Exişti numai în momentul de acum. Fiecare clipă înseamnă viaţă. Simte viaţa din viaţă! Haide, numai acum exişti. Nu există viitor, acel viitor mai măreţ la care speri, cum nu există nici trecut. Există doar acum. Acum exişti. Nu este minunat?

Transformă-ți felul în care priveşti viaţa. Încântă-te de viaţa din tine, de viaţa din viaţă. Trăieşte viaţa ca pe o minune. Asta şi este! Pentru mine este o minune că trăiesc.

Nu te lăsa păcălită de iluzii... nu aştepta să vezi moartea cu ochii, ca să te minunezi de viaţă. Priveşte din nou lumea cu ochi de copil. Măcar o zi, măcar o oră...

MINUNEAZĂ-TE CĂ EXIŞTI ACUM.
MINUNEAZĂ-TE DE TOT.

 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn