Ai grijă ce aștepți, s-ar putea să primești

ai grija ce asteptiImperiul contraatacă
M-am întâlnit deunăzi cu o prietenă, Claudia. Mi-a spus: „ştii interviul pe care l-am dat pentru postul acela? M-au angajat. Mi-a trecut şi supărarea aceea veche… ştii tu, cu Alex.” Am deschis gura să o felicit. N-am apucat. A început imediat să-mi povestească ce greu se adaptează la locul de muncă şi ce discuţii are din nou cu iubitul ei.

Îţi sună cunoscut? De câte ori nu te-ai lăsat prinsă şi tu în tăvălugul dorinţelor? Aşa ai dat naştere suferinţei. Nu este doar experienţa Claudiei. Ce părea a fi până nu demult cheia fericirii – „ah, dacă aş obţine postul acela… dacă ar înceta certurile cu iubitul… ce frumoasă ar fi viaţa!” – a devenit în timp record o mare dezamăgire.

De câte ori nu ţi-ai dorit ceva cu ardoare? De câte ori nu ai crezut că, după aceea, totul se va transforma în bine? Şi de câte ori aşteptările tale nu au fost înşelate? E ca o roată care se pune în mişcare şi nu se mai opreşte. Vrei ceva, naşti aşteptări, obţii ce vrei, eşti dezamăgită, vrei altceva, naşti alte aşteptări ş.a.m.d.

Conştienţi sau nu, majoritatea oamenilor sunt prizonieri în imperiul aşteptărilor. Aşteptările sunt tiranii cărora le permit să-i conducă. Dictatori care acţionează pe mii şi mii de căi. Care unora le controlează viaţa clipă de clipă. Le otrăvesc zilele. Îi îndeamnă să fie iritaţi, dezorientaţi, dezamăgiţi. Au un mod atât de viclean de a se infiltra în existenţa cotidiană, încât ne conving uneori că fără ei nu ne-am descurca.

Şi e uimitor că, în pofida suferinţelor la care ne supun, de cele mai multe ori abia îi băgăm în seamă. Sunt câţiva tirani de soi care ies oarecum în evidenţă, dar chiar şi aşa, adeseori ne mulţumim doar să-i observăm, nu facem ceva anume ca să scăpăm de sub controlul pe care îl exercită asupra noastră. Și mai sunt alţii, ceva mai mărunţi, pe care nici nu-i remarcăm. Doar când ne simţim dezamăgiţi, realizăm că am fi vrut ca lucrurile să iasă altfel.

 

Trage semnalul de alarmă
Aşteptările îmbracă forme multiple: ce aştepţi tu de la tine, ce aşteaptă alţii de la tine, ce aştepţi tu de la alţii. Pot fi mari sau mici, pozitive sau negative, principale sau secundare. Te aştepţi ca eforturile să te conducă, exact la timpul pe care l-ai stabilit, la rezultatele pe care le doreşti. Te aştepţi să ai un control deplin asupra tuturor evenimentelor care ţi se petrec. Te aştepţi să duci o viaţă bună, să ai o relaţie fericită şi o afacere prosperă, după cum le vezi tu. Te aştepţi ca, dacă te porţi bine, lumea să recunoască asta şi să te trateze ca atare. Totul este ferm hotărât în mintea ta.

Dar dacă nu iei măsuri, aşteptările devin atotputernice. Şi ce vei face dacă nu se potriveşte ceva din schema pe care ai elaborat-o atât de minuţios? Gândeşte-te o clipă la suferinţa datorată acestor aşteptări, idei preconcepute, prejudecăţi.

Trage semnalul de alarmă. Este chemarea către o trezire a conştiinţei. Alege să fii liber. Acordă-ţi o perioadă de timp în care să te observi. O săptămână, o lună, cât consideri că ai nevoie. Cu sinceritate, conştientizează natura aşteptărilor tale. Observă modul în care îşi fac simţită prezenţa în motivaţiile şi acţiunile tale. Pregăteşte-te să priveşti viitorul altfel.

 

Răspunde, nu reacţiona
O libertate uriaşă se revarsă atunci când, tocmai în momentul în care viaţa ia o altă turnură, facem pasul de la a reacţiona la a răspunde.

Primul pas te ajută să faci diferenţa între aşteptări şi posibilităţi.

Aşteptările presupun un anumit rezultat. Se bazează pe viitor. Îngustează banda de opţiuni. Sărăcesc imaginaţia. Te împiedică să trăieşti în prezent. Te ţin prizonier într-un viitor care poate sau nu să devină realitate. Dau naştere rigidităţii şi unor reacţii impulsive în faţa oricărui fenomen perceput ca ameninţare pentru viitorul pe care tu crezi că îl meriţi.

Când omul este controlat de aşteptări, viaţa îi este supusă hazardului. Nu are cum să fie cu adevărat liber în clipa de faţă. Nu se poate bucura pur şi simplu de un apus de soare sublim sau de momentele de căldură sufletească dintre el şi cei dragi. Îţi dai seama cu ce lanţuri grele te legi de unul singur atunci când preferi să interpretezi fiecare experienţă în contextul unui viitor aşteptat? Ar fi ceva dacă ai putea să-ţi controlezi cu adevărat viitorul, dar aşa? De ce să alegi să te împotriveşti adevărului vieţii şi fericirea ta să plătească un preţ atât de mare?

Posibilităţile au la bază momentul prezent. Trăieşti existenţa la maxim. Te ghidezi după propriile valori. Acestea se reflectă în preferinţele pe care le ai pentru viitor. Dar ele nu te prind. Rămâi conştientă că viaţa are cursul ei şi tot ce poţi face este să trăieşti cât mai intens şi mai luminos prezentul. Eşti deschisă către posibilităţile care ţi se oferă şi înţelegi că dorinţele tale obişnuite nu sunt stabile, ele se schimbă cu timpul.

Un viitor diferit faţă de cel pe care ţi-l reprezinţi mental la un moment dat îţi poate aduce o fericire egală, dacă nu chiar mai mare. Viaţa e prea scurtă şi s-ar putea să nu mai apuci ziua în care viitorul pe care ţi-l doreşti cu atâta ardoare să devină prezent. Nu-ţi rămâne deci decât să te bucuri în mod real de ce îţi aduce clipa de faţă.

Starea ta de bine nu depinde de viitor. Eşti deschisă şi tocmai de aceea eşti inspirată. Ţi se arată căile imaginaţiei, creativităţii şi intuiţiei. Mintea ta e pură, nu se mai centrează pe reacţii de apărare şi astfel eşti capabilă să iei cele mai bune hotărâri. Acum răspunzi, nu mai reacţionezi.

Această abilitate de a răspunde, în loc de a reacţiona, este principala diferenţă dintre cei care se simt liberi şi cei contaminaţi de boala aşteptărilor. Te poţi surprinde singură atunci când reacţionezi agresiv faţă de cei din jur sau faţă de modificările care apar şi să-ţi dai seama că ce faci se datorează aşteptărilor pe care le-ai avut de la ceilalţi sau de la viaţa ta. Când reacţionezi astfel, e semn că ai ales aşteptările în defavoarea posibilităţilor şi acum culegi roadele: te simţi dezamăgită, rănită, pierdută, mânioasî, înfrântă.

 

Punct şi de la capăt
Procesul de vindecare nu e întotdeauna uşor, căci pot să apară multe obstacole. Este posibil să fii unul dintre cei care afirmă sus şi tare că nu aşteaptă nimic de la nimeni nici în privinţa activităţilor zilnice, nici în ceea ce priveşte viaţa spirituală. Aceşti oameni ascund în suflet o stare intensă de negativism, care a prins rădăcini în urma dezamăgirilor din trecut şi a fricii de a avea noi aşteptări. Și totuşi au o mare dorinţă ca lucrurile să se desfăşoare într-un fel anume, doar că nu este la vedere şi e însoţită de refrenul: „Dacă nu pot avea ceea ce vreau, atunci nu mai vreau nimic.” Această atitudine este o fugă de tine însăţi. Când nu poţi fi cu adevărat tu însăţi, nu poţi fi sinceră nici cu ceilalţi. Când negi cu toată fiinţa că ai avea vreo aşteptare, în realitate închizi calea posibilităţilor.

A nu ne mai lăsa tiranizaţi de aşteptări nu înseamnă totuşi să abandonăm orice fel de proiecte şi eforturi; trebuie doar să fim mai detaşaţi, mai puţin prinşi în viziunea noastră.

Ideea este să nu te mai laşi controlată de aşteptări. Să fii mereu atentă şi când observi că te-au prins, să te opreşti şi să o iei de la capăt. Cu încredere. Vei reuşi!

 

Ţine cârma pe furtună
De multe ori, ai nevoie nu atât de calm şi linişte, cât de forţa interioară de a te menţine în prezent, chiar şi când mintea tocmai a fost prinsă de o furtună. Nu-i greu să ai mintea limpede când toate sunt bune şi frumoase; încercarea vine atunci când toate în jurul tău (sau în mintea ta) par că au luat-o razna.

 

Renunţă, ca să câştigi
O minte clară, o inimă plină de iubire şi compasiune, o deschidere empatică faţă de cei care te înconjoară şi, mai ales, o stare de deplină egalitate în faţa darurilor, dar şi a obstacolelor pe care ţi le pregăteşte viaţa! Ţi se pare o provocare imposibilă? Fă din ea un ţel al vieţii tale. Un ţel care are puterea de a te inspira, de a te orienta către şi de a te menţine în ACUM. Nu ai nimic de pierdut. Lasă deoparte aşteptările. Fă-o cât poţi tu de bine.

Stare de libertate te va copleşi. Nu poţi scoate nimic dintr-o minte plină până la refuz de aşteptări. Dar poţi obţine totul, cu efort şi perseverenţă, dintr-o minte pregătită să renunţe la aşteptări, idei preconcepute şi prejudecăţi. Doar astfel ai acces la propria valoare, la esenţă. Doar astfel descoperi acea bucurie şi libertate care nu depind de circumstanţele vieţii tale.

Când eşti cu adevărat în prezent, fii liniştită: viitorul îşi poartă singur de grijă.

 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn