Vizualizarea creatoare - cum să câștigi pariul cu performanța

de Oana Adam

Puterea vizualizării creatoare

Psihologul australian Alan Richardson a obţinut rezultate uimitoare în timpul experimentelor cu privire la vizualizarea creatoare.

Pentru început a selectat trei grupe de jucători de baschet  şi le-a testat capacitatea de a executa aruncări libere. Apoi a instruit prima grupă să petreacă 20 de minute pe zi exersând aruncări libere. Celor din a doua grupă le-a spus să nu exerseze, iar celor din grupa a treia le-a cerut să petreacă 20 de minute pe zi vizualizând că marcau coşuri perfecte.

Cum era de aşteptat, grupa care nu a făcut nimic nu a înregistrat progrese. Grupa care s-a antrenat 20 de minute zilnic a progresat în proporţie de 24%, iar a treia grupă a obţinut un procent uimitor de 23%, numai prin forţa vizualizării creatoare, aproape la fel de mult ca şi grupa care exersase.

Într-un experiment recent psihologul Shlomo Breznitz de la Hebrew University a solicitat câteva grupuri de soldaţi. Sarcina acestora era  să mărşăluiască 40 de kilometri.

A pus la dispoziţie informaţii diferite pentru fiecare grup. Unuia dintre ele i-a cerut  întâi să mărşăluiască 30 de kilometri, iar apoi i-a spus să meargă încă 10 kilometri. Alt grup a fost anunţat că urma să mărşăluiască 60 de kilometri, dar în realitate a mers doar 40. Pe unii dintre soldaţi i-a lăsat să vadă indicatoarele de distanţă, iar altora nu le-a dat nici un indiciu despre cât de departe merseseră.

La sfârşitul studiului, Brenitz a descoperit că nivelele hormonilor de stres din sângele soldaţilor reflectau estimările lor şi nu distanţa reală pe care o parcurseseră. Cu alte cuvinte, trupurile lor răspundeau nu la realitate, ci la ceea ce ei îşi imaginau că este realitatea.

Unu la sută transpiraţie, nouăzeci şi nouă la sută imaginaţie creatoare

Dr. Charles A. Garfield, fost cercetător la NASA şi preşedinte la Performance Science Institute Berkeley, California, susţine că sovieticii au cercetat în detaliu relaţia între imagistică şi performanţa fizică. În cadrul unui studiu, un lot de atleţi sovietici de valoare mondială a fost împărţit în patru grupe. Prima grupă a petrecut  100% din timpul de antrenament, antrenându-se. A doua a petrecut 75% din timp antrenându-se şi 25% vizualizând mişcările exacte şi rezultatele pe care voiau să le obţină. A treia a petrecut 50% din timp antrenându-se şi 50% vizualizând, iar a patra 25% antrenându-se şi 75% vizualizând. Surpriză uriaşă! La Jocurile de Iarnă din 1980 de la Lake Placid, New York, grupa a patra a arătat cea mai spectaculoasă creştere a nivelui de performanţă, urmată de grupa a treia, a doua şi prima.

Garfield, care a petrecut sute de ore intervievând atleţi şi antrenori ai unor campioni din întreaga lume, este convins că sovieticii practică tehnici imagistice sofisticate în multe din programele de pregătire, pentru că  imaginile mentale acţionează ca precursori în procesul de generare a impulsurilor neuromusculare.

Garfield susţine  că vizualizarea creatoare funcţionează atât de spectaculos, deoarece mişcarea este înregistrată holografic în creier. În cartea sa „Performanţa de vârf. Tehnicile de antrenament mental ale marilor atleţi ai lumii”, el afirmă: „Aceste imagini sunt holografice şi funcţionează în primul rând la nivel subliminal. Mecanismul holografic de imaginare îţi dă capacitatea de a rezolva rapid probleme spaţiale cum ar fi asamblarea unei maşini complexe, coregrafia unui dans sau parcurgerea imaginilor vizuale ale jocurilor cu mintea.” 

 

Recomanda acest articol