Bărbatul interior - componenta ascunsă a sufletului tău

barbatul interiorNecesitatea de a ne afla într-o relaţie de iubire este cea mai intensă dorinţă pe care femeia o simte începând chiar din adolescenţă, sau poate chiar mai devreme. Fie că suntem îndrăgostite sau căutăm dragostea, fie că avem o relaţie împlinitoare sau o relaţie în care suferim sau suntem nemulţumite, fie că nu avem momentan nici o relaţie de iubire, totuşi, în mod evident, mai mult de jumătate din forţele noastre interioare sunt concentrate asupra iubirii. Şi acesta este un aspect extrem de important al vieţii noastre.

 

Ce dorești de la o relaţie de IUBIRE?
Ți-ai pus însă întrebarea la modul cel mai sincer ce cauți de fapt? Ce dorești de la o relaţie de IUBIRE?  Răspunsul cel mai simplu pe care eu l-am primit cel mai des este: îl vreau pe el, nu vreau/nu pot să trăiesc fără el sau în cele mai fericite cazuri” mi-e greu să trăiesc fără el, sufăr...”. Un “el” care există deja în viaţa ta sau pe care îl aştepţi să apară. Răspunsul este însă eronat, departe de adevărul sufletului tău.  Nu asta îți dorești cu adevărat. Dacă asculţi cu atenţie vocea sufletului vei sesiza în adâncurile fiinţei tale o acută nevoie de iubire, care se exprimă atunci când ajunge la suprafaţa conştiinţei tale sub forma dorinţei de a fi cu un anumit bărbat.

Ideea că numai prezenţa şi iubirea unui bărbat te poate face fericită este doar o deformare a necesităţii fiinţei tale de a oferi şi de a primi iubire. De multe ori, ca să nu spun aproape de fiecare dată, când ajungi să crezi că numai un anumit bărbat poate declanşa în tine sublimele stări de iubire copleşitoare, atunci cu siguranţă vei trăi experienţa suferinţei în iubire. Exemple în acest caz sunt multiple. Uită-te puţin în jurul tău sau chiar în tine însăți şi-ți vei da seama că este aşa. Suferinţa apare atunci când te încăpăţânezi să crezi că doar un bărbat este focarul fericirii şi al iubirii tale.

Și eu am făcut greșeala asta de câteva ori în viață. Și de fiecare dată am suferit. La un moment dat am înțeles însă că iubirea este o energie care îmi exaltă sufletul și mi-l încântă, iar bărbatul pe care îl iubesc este preafericita oglindă care îmi reflectă această energie. Este un joc al reflectării unuia în sufletul celuilalt. Dar ce joc sublim...

 

Ești mereu îndrăgostită de iubire
Îți propun acum un mic exerciţiu. Închide ochii şi întoarce-te  în timp evocând toate relaţiile de iubire pe care le-ai avut în această existenţă. De fiecare dată când experimentezi iubirea, trăirea interioară este mereu la fel de vie, la fel de intensă şi fascinantă, nuanţată diferit doar de coloristica personală specifică a fiinţei de care te-ai îndrăgostit, indiferent de vârsta pe care o aveai. Poţi spune că a fost altceva? Conştientizează faptul că de fiecare dată ai fost îndrăgostită de iubire, de ceva de dincolo de bărbatul în cauză, acel ceva care te-a atras şi ți-a cucerit inima mereu şi mereu.

De multe ori ai gândit: “da, el este cel pe care îl aşteptam.” Şi totuşi, viaţa a mers mai departe şi ți-a demonstrat de multe ori că acele convingeri ale tale au fost eronate. Să luăm un alt exemplu. La un moment dat ai fost îndrăgostită de un bărbat, chiar foarte îndrăgostită. În acele momente întreaga ta conştiinţă era focalizată asupra lui şi asupra iubirii pe care o simţeaţi în acele momente. Şi totuşi, după o perioadă de timp, iubirea a dispărut. Sau cel puţin aşa tinzi să crezi.

 

Iubirea rămâne mereu în sufletul tău
Acum te întâlnești cu bărbatul acela şi te întrebi cum este posibil să nu mai simţiţi acea trăire sublimă intensă care atunci te-a “pus pe jăratec”. Pare de neînţeles, şi totuşi, la o privire atentă şi în urma unei introspecţii profunde, simţi că iubirea a rămas în tine, ea este şi acum în sufletul tău. Ea a fost acolo dintotdeauna, iar relaţiile de iubire pe care le-ai avut au fost doar prilejuri minunate ca această iubire să se manifeste.

Întotdeauna, chiar fără să ştii, tu ai iubit şi ai aspirat ca femeie - către bărbatul ideal din tine însăți (în cazul bărbaților-către femeia ideală), iar răspunsul plin de graţie al acestui arhetip esenţial al sufletului s-a obiectivat prin intermediul tuturor bărbaților pe care i-ai iubit, îi iubești sau pe care îi vei iubi (respectiv, prin intermediul tuturor femeilor pe care un bărbat le-a iubit, le iubește sau le va iubi în viitor).

Bărbatul interior - respectiv  femeia interioară - reprezintă pentru fiecare dintre noi cea mai pură, cea mai sfântă şi cea mai frumoasă parte a sufletului nostru, aspect către care tindem, conştient sau nu, întotdeauna atunci când ne îndrăgostim, când iubim plenar, prin aceasta reîntregindu-ne şi divinizându-ne fiinţa.

 

Renunți la iubire- renunți la o parte din sufletul tău
Atunci când noi recunoaştem, măcar parţial, în celălalt o anumită manifestare a arhetipului nostru sufletesc, atunci spontan ne îndrăgostim. Dar dacă uităm sau chiar ignorăm total legătura dintre fiinţa celuilalt şi bărbatul nostru interior este cu putinţă ca, destul de uşor, acea atingere a graţiei care a făcut să apară iubirea noastră imensă să se estompeze sau să dispară pentru că, treptat, alunecăm către o relaţie strict umană.

Din această cauză, putem să descoperim, în timp, din ce în ce mai multe diferenţe şi nepotriviri între celălalt şi idealul nostru lăuntric. Atunci gândim că “nu mai este ca la început”, deşi este vorba despre exact aceeaşi fiinţă, însă noi nu mai facem legătura între el şi idealul din sufletul nostru.

Sufletul este ca o sferă care prezintă două jumătăţi: una feminină şi una masculină, iar trezirea lui completă se încheie cu revelarea completă a sferei sale superioare care este chiar idealul nostru fundamental şi care ne cheamă mereu spre el.

 

Să alegem mereu în primul rând să iubim
Dar, pentru că suntem fiinţe sexuate, femei sau bărbați, emisfera superioară a sufletului îmbracă întotdeauna forma unei femei ideale în cazul unui bărbat (ANIMA)   şi a unui bărbat ideal (ANIMUS), în cazul unei femei. Aşadar, în realitate, către această emisferă superioară ne îndreptăm întotdeauna (chiar şi fără să ştim) toate aspiraţiile sublime, toate gândurile minunate şi toate stările de iubire pe care le manifestăm.  Atunci când am înţeles foarte bine acest aspect, devenim cu mult mai liberi decât înainte, pentru că astfel descoperim în noi (chiar în inima noastră), în permanenţă, o sursă nesfârşită de iubire, de plenitudine, de viaţă, de energie, de frumuseţe, de aspiraţie şi de sfinţenie.

Acum ieşim din ipostaza anterioară, în care urmăream (conştient sau nu) mai mult să cerem. Pentru că acum avem tot timpul sufletul plin şi suntem gata să dăruim. Acum ştim că avem aproape totul în noi şi nu mai are nici o importanţă dacă primim ceva în schimb, iar idealul sufletului nostru ne răspunde din ce în ce mai mult prin fiinţele pe care le iubim. 

De fapt, de-abia acum putem iubi cu adevărat detaşat, plenar şi liber, pentru că am înţeles că suntem liberi şi că toată dragostea din lume se află în sufletul nostru, iar dragostea noastră este amplificată tot mai mult de toate fiinţele pe care le-am iubit, le iubim sau le vom iubi în viitor.

 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn