Lizica Codreanu - dansatoare, practicantă yoga și terapeut

 

Lizica Codreanu - dansatoare, practicantă yoga și terapeutLizica Codreanu - o dansatoare liberă și creativă
Chiar dacă nu este atât de celebră ca alte dansatoare, Lizica Codreanu este un model de spontaneitate și libertate de exprimare prin artă. Ne inspiră totodată prin puterea ei de a lupta cu dificultățile vieții și de a le depăși prin echilibru interior, practica yoga și creativitate.

Lizica Codreanu s-a născut în 30 iunie 1901, în București. A studiat  arta plastică și istoria artei la Școala de Belle-Arte din București și în paralel a urmat cursuri de dans. În iunie 1919 a plecat la Paris pentru a continua să studieze dansul. Aici se face în scurt timp remarcată prin improvizații scenice,  imaginație creatoare bogată și o mare dorință de libertate în exprimarea artistică. Sonia Delaunay a considerat-o o „eliberatoare a imaginației care se eliberează pe ea însăși prin dans”.

Lizica și sora ei, sculptorița Irina Codreanu, erau cunoscute în mediul artistic parizian ca apropiate ale lui Brâncuși. Împreună cu compozitorul Marcel Mihailovici frecventau atelierul lui Brâncuși. Marele sculptor îi considera pe cei trei tineri artiști români ca fiind copiii lui de suflet.

Îndrăgostită de libertate, Lizica a refuzat întotdeauna să se încadreze în vreo trupă sau să accepte o anumită structură de balet care îi îngrădea libertatea în exprimare. Improvizația era un element definitoriu al stilului ei de dans. Pentru ea, dansul reprezenta un mijloc de exprimare care-i permitea să fie în armonie atât cu ea însăși cât și cu exteriorul.

A dezvoltat o concepție personală despre mișcare într-o perioadă în care dansul modern abia începea să-și facă apariția. A evoluat în ritmul său propriu, în totală independență.

1926 este anul de vârf în cariera ei de dansatoare. Apare în filmul Micul Parizian unde interpretează rolul Pierrot Fulgerul. Dansul ei este foarte apreciat.

Contactul cu Orientul
Se căsătorește în 11 decembrie 1926 cu Jean Fontenoy. Își abandonează cariera de dansatoare pentru a-și urma soțul în China, unde acesta este trimis de agenția la care lucra. În 22 aprilie 1928 se naște fiul lor, Francois.

Împreună cu soțul ei vizitează mai multe regiuni din China, India și Japonia. În timpul acestor călătorii descoperă aspecte ale dansului specifice culturilor din această parte a lumii. Astfel, cunoaște acum o nouă expresivitate a trupului care o impresionează în mod deosebit. Este atrasă de mișcările dansurilor orientale și regăsește în ele anumite aspecte din practica ei de dansatoare.

Lizica Codreanu - dansatoare, practicantă yoga și terapeutPractica yoga și activitatea de terapeut
Nu are un mariaj fericit. Soțul ei devine dependent de opium și își neglijează familia. În toamna anului 1930, Lizica se îmbolnăvește de malarie. Caută mai multe modalități de tratament. Găsește un remediu miraculos în practica yoga. În 1931 se separă de soțul ei și se reîntoarce la Paris hotărâtă să-și refacă viața și să-i ofere fiului ei un mediu familial iubitor și sănătos.

În 1938, bazându-se pe propria ei experiență, deschide curs de yoga la Paris. Activitatea ei de profesoară de yoga devine cunoscută foarte repede. Atrage prin activitatea ei multe personalități din lumea artistică, diplomatică și de afaceri. Revista „Vogue” din august 1938 semnalează deschiderea scolii de hatha yoga condusă de Lizica Codreanu.

În 1945 își diversifică activitatea colaborând cu medici pentru o mai bună aplicare a metodelor ei. Revista „Continental Day Mail” îi consacră în 26 decembrie 1949 un articol. Cu această ocazie ea face o demonstraţie pentru jurnalista Catherine Casey.

Începe cu masajul spatelui prin călcarea cu talpa piciorului a fiecărei vertebre pentru a ușura durerile cauzate de oboseală sau poziții deficiente ale trupului. Continuă cu serii de exerciții executate pe un fond muzical.

„Fiind în armonie cu propriul trup, o ființă umană poate resimți aceste mișcări ca pe un dans” afirma Lizica Codreanu referitor la exercițiile pe care le preda la cursurile ei.

Deși și-a intitulat cursul „hatha-yoga”, practica ei era bazată pe principii provenite din hatha-yoga, gimnastica suedeză, acupunctura chinezească, practicile populare românești și din principiile de bază ale dansului modern pe care le-a îmbinat armonios și eficient și le-a adaptat la cazul fiecărui pacient.

În 1971 își încheie activitatea de terapeut. Intenționează să scrie o carte despre metoda ei terapeutică pentru a putea fi utilizată și de alți profesori de yoga și terapeuți. Lucrează la acest proiect de carte împreună cu Franco Lucentini, un tânăr traducător italian care îi este totodată asistent în activitatea terapeutică, dar munca lor rămâne în fază de manuscris.

A trăit 92 de ani. A fost plină de dăruire și creativitate atât în activitatea ei de dansatoare cât și în cea de profesoară de yoga și terapeut.


Foto 1 - Lizica fotografiată de Brâncuși în atelierul lui în timp ce interpreta „Gymnopediile” lui Erik Satie (costumul Lizicăi este confecționat de Brâncuși). Sursa foto: bookaholic.ro

Foto 2 - Lizica dansând înaintea unei ședințe de hatha-yoga. Sursa foto: bookaholic.ro









 

Recomanda acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google BookmarksSubmit to StumbleuponSubmit to TechnoratiSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn