Alexandra David-Neel - peste un secol de aventură

de Alexandra David

Pasiunea pentru cultura Indiană
S-a născut în 1868, la Paris. A studiat Limbi Orientale la Sorbona şi la College de France.

Face parte din Societatea Teosofică, la al cărei centru parizian a şi locuit o perioadă. Are opinii puternice, care o fac în tinereţe feministă şi anarhistă – a scris chiar un tratat despre anarhism, tradus în cinci limbi. Studiază muzica şi are o scurtă carieră lirică, străbătând Europa vreme de câţiva ani în turnee de operă.

Dar cel mai mult o pasionează cultura indiană, pentru a cărei descoperire îşi dedică toate resursele şi puterile. În 1891 primeşte o mică moştenire, pe care o foloseşte pentru a întreprinde o primă „adevărată călătorie” în India, care durează un an şi jumătate.

După acest prim contact direct cu cultura indiană, dorinţa ei cea mai fierbinte este să se întoarcă în solitudinile himalayene şi să afle cât mai multe despre doctrinele orientale, despre magia şi mistica budistă, lamaistă şi taoistă.

Înainte de a pleca din nou spre Extremul Orient, face un ocol prin Africa de Nord, interesată şi de lumea spiritualităţii musulmane. În Tunis l-a întâlnit pe Philippe Neel, un bogat inginer la Căile Ferate, cu care s-a căsătorit. Cu toate că au divorţat după câţiva ani, el a continuat să-i finanţeze călătoriile şi cercetările de orientalistică timp de treizeci de ani.


Călătoria unei pariziene la Lhasa
Alexandra îşi doreşte foarte mult să ajungă în Lhasa, capitala Tibetului, absolut interzisă străinilor şi cu atât mai mult femeilor. Reuşeşte să locuiască trei ani într-un mic stat himalayan, Sikkim şi vizitează toate mânăstirile din zonă.

Într-un astfel de locaş îl întâlneşte pe tânărul lama Arthur Yongden, care din acel moment a însoţit-o în toate peregrinările ei. Mai târziu, în Franţa, Alexandra l-a înfiat în mod legal.

Alexandra David-Neel şi Lama Yongden au pătruns în teritoriul tibetan în două etape, ajungând până în centrele sacre Shigatse şi Gyantse (mai importante, după unii autori, decât Lhasa însăşi).

În 1916, în urma acestor expediţii, Alexandra este expulzată din Sikkim, din ordinul supraintendentului britanic al zonei, deoarece englezii bănuiau că expediţiile fostei anarhiste au şi alte scopuri decât cercetările asupra budismului tibetan. Deşi este război, exploratoarea nu se întoarce în Europa, ci îşi continuă călătoriile prin Japonia, Coreea şi China.

Petrece trei ani de studii şi meditaţii – la sfatul lui Dalai Lama, care îi acordase o întrevedere (în timpul exilului pe teritoriul chinez) – la mânăstirea Kum-Bum, aproape de marele lac Kuku-Nor, o zonă cu populaţie tibetană.

Alexandra pleacă din Kum-Bum încercând să-şi ascundă identitatea, pentru a nu atrage atenţia britanicilor de pe teritoriul chinez. Ea este totuşi descoperită şi obligată să se întoarcă spre Kuku-Nor.

Reuşeşte să-şi îndeplinească visul în 1924, când misiunea britanică de la Ynuan o susţine şi ajunge în Lhasa, însoţită doar de Lama Yongden. Această expediţie este subiectul primei ei cărţi: „Călătoria unei pariziene la Lhasa” (1927).

După ani de zile de expediţii şi peripeţii devenise cunoscută în zonă ca Lady-Lama, ce arată că fusese acceptată în lumea religioasă budistă tibetană.


O autoritate în materie de doctrine esoterice
Cele 30 de cărţi de orietalistică ce o atestă ca autoritate în materie de doctrine esoterice au fost scrise în Provence, la Digne-les-Bains, pe un mic domeniu pe care l-a numit Samten-Dzong – „Fortăreaţa meditaţiei” – şi care a devenit în 1977 sediu al Fundaţiei David-Neel.

La vârsta de peste o sută de ani, puţin înainte a muri, Alexandra David-Neel cerea să i se reînnoiască paşaportul... Numai un geniu poate avea un asemenea dinamism şi o astfel de efervescenţă creatoare!

 

Recomanda acest articol